Petrolul - Oțelul 0-0. Joc mai bun în repriza a doua

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" şi-n lipsa luminii - ce neguri atente -/ alai de fantome îţi pare că vezi şi dansuri şi curbe-n bizare amprente/ un fel de cădere din vis în livezi când n-ai încotro şi adormi n-înflorire/ de măr mărmurit şi mărunt în eden şi somnul te scapă din braţe din fire/ şi cazi chiar aici şi acum în infern întinzi mai încolo întinzi mai încoace/ o mână şi încă o mână şi strici tot rostul acestor fantome stângace/ ...

Bărbatul de la răscrucea din ziarul anterior nu-şi poate ascunde uimirea, dar şi spaima, când aude că zvârluga imediat viitoare mireasă are două miliarde şi cinci sute de milioane de ani. Nu ştie ce să-i răspundă, dar parcă nici nu are suficient curaj. Se uită cu mare atenţie la arătarea din faţa lui, o studiază ca pe un material didactic şi chiar ar vrea să continue conversaţia cu fosila în goană după bunăstarea civilă, nu cumva ceastă întâmplare să se risipeasc� ...

Încet-încet, ca într-un film întors, nea Măzăriche îşi opreşte zâmbetul, se lipeşte de urechea mea şi mă întreabă dacă măcar am răsfoit "Moartea... ca explicaţie a vieţii", cartea care, zice el, va limpezi multe nebuloase, va şterge multe angoase, va demonstra că nu există buricul pământului pe nici un Pământ de oriunde. Sigur, în afara scrisorilor despre plecarea ultimei sosiri, i-am cercetat şi studiul dintre ghilimele. Se observă clar că omul meu de pe Calea Zim ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Octava Unu(!) nu se vedea nimica dinspre zare,dar aşteptam să vină mai aproapecel nevăzut, necunoscut, şi carecredeam că poate ştie să-mi adapesingurătatea mea devastatoareşi năucirea dincoace de ape,fiindcă după astea nu rămânedecât dezamăgirea să mă-ngâne (!)Octava Doi(!) la deal, printre epave şi recife,printre atâtea visuri scufundate,printre tăceri şi printre hieroglifebâjbâi trecutul şi citesc păcate,mângâi ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Octava Unu(!) nici un cuvânt, când i-am ieşit în cale,n-a vrut să-mi dea, măcar de alungare,măcar aşa, să ştiu că nu-s egalemorţile noastre tămăduitoare,să ştiu că viaţa nu-i pentru taclale,ci-i doar o pregătire de plecare -dar nu mi-a dat, şi s-a pierdut departe,în carte, după carte, fără carte (!)Octava Doi(!) nici un cuvânt, când mi-a ieşit în cale,n-am mai avut să-i dau, de bucuriecă mă primeşte-n gânduril ...

=O lasă pe mama lângă teiul doldora de cântece cu pene şi porneşte spre mine. Nu ştiu dacă rochia fără capăt vrea să ajungă, în sfârşit, la mine. Nu ştiu dacă nu cumva vrea să plece şi trebuie să treacă prin mine, pe lângă mine. Oricum, încep să tremur, nu-mi pot stăpâni emoţiile apropierii, n-am nici o posibilitate, nici o şansă de apărare. Dar nici nu gândesc să mă apăr. Îl îmbrăţişez pe "fie ce-o fi", mă las în voia şi sub controlul absolut al Icoan ...

”Aş vrea să ştiu ce are de gând cu mine Sosirea asta în rochie fără sfârşit, dar mi-i ruşine s-o întreb, mi-i ruşine s-o trag de mânecă. Mi-i frică, mai bine zis. Mi-i frică, nu care cumva să se supere şi să plece, să asist (şi) la plecarea Sosirii, la plecarea ultimei Sosiri... Sigur că da, nu? Sigur că da! Iată, stă de vorbă cu mama. Nu aud ce-şi spun. Dar, după intuiţie şi după mişcarea buzelor, mama-i spune că o aştept de pe vremea curcubeului colorat cu a ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:"este o mare suferinţă să iubeşti/şi o mare nenorocire să scapi de această suferinţă"                                         (Alexandru Macedonski)(!) tu vii cu cei fluturi (de vorbă) din vale,eu vin cu cei greieri (de vorbă) din deal -s-aude cum cad şapte vorbe regaleşi reci: nu cumva să cădeţi de pe cal (!)(!) te-aud, te apropii - cuvintele talebat până la mine, şi fluturi ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Motto: "trebuie să trăim astfel încât moartea           să fie un act de incontestabilă importanţă"                                                    (Anatole France)(!) cred că s-a dus - aştept să se întoarcăatunci, măcar aşa, din întâmplare,fiind c-o cheamă-n lacrima mea largăDULCEAȚA ECHILIBRELOR PRECARE (!)(!) cred că s-a dus - şi nu a vrut să laseo vorbă de ...

Pe primele cinci-şase propoziţii le citesc în tăcere. Şi mă opresc. Mă uit la nea Prepeleac şi-l cercetez cu atenţie, cu încântare, cu invidie, cu orice preţ. El se face că nu mă vede ce fac. Reiau textul. De data asta, citesc să se audă până dincolo de Măzăriche, până dincolo de jurul lui Măzăriche, până dincolo de Calea Zimbrului, chiar până în momentul descris de acest fragment devastator. Iată-l!Fără sfârşit şi plină cu Alcătuirea sa, rochia Sosirii sfin� ...