Planul B la Combinat: o companie nouă, cu patroni români. 30 septembrie, ziua decisivă

Ia ascultă, domnişoară!/ de ce-mi pui farmece-n poartă? vrei să te iubesc în silă?/ să-ţi declar vasalitate? târcolirea ta mă-ndeamnă/ să mă las de cumsecade... şi-ai s-orbecăieşti prin lume,/ strâmbă, cu arcada spartă! Doar ţi-am zis că eşti urâtă/ deocamdată, domnişoară! doar ţi-am zis că nu sunt gata/ să te iau, să te fac doamnă! pânda ta mă osteneşte,/ mă provoacă şi mă-ndeamnă să-ţi arunc mănuşa, poate/ mă mai laşi o primăvară, poate mă mai ...

"Da, stimabilă şi stimată doamnă Maria Păpădie, da! Pentru că în tinereţe nu te vedeai frumoasă, în fiecare clipă erai tentată să crezi că eşti urâtă! Repet: eu nu te-am urât Niciodată! Şi chiar erai simpatică! De fapt, nu ştiu dacă-ţi mai aduci-aminte, te-am complimentat cu acest epitet, iar tu m-ai muştruluit minuţios, mi-ai reproşat că te iau în şfichi de băşcălie, că nu-s în stare să fiu sincer şi că n-am curaj să răspund Rafinatei tale Curţi de Cuce ...

Ce care car în carul meu,/ multe şi pline cu Mereu!?... ce car în carele pe care/ le car în carul meu cel care nu-i dat oricui şi la oricine.../ e dat doar celui care Cine de Taină întru jertfă-şi face,/ să-ţi fie şi să-i fie pace n-adânc de suflet şi de trup.../ (cine îmi cere să-ntrerup cărarea ceasta, nici habar/ să aibă nu a vrut măcar un strop, să-şi scrie pe Curat/ de la cei care au cărat şi-au descărcat la fiecare/ Mereu întreg pe drum de care şi alte drumuri, ...

Să (nu) te-ntorci... întoarcerea-i un semn/ al slăbiciunii (ne)(di)simulate, e un ajuns la capăt, un regret/ că mai frumos de-atâta nu se poate! Să (nu) te-ntorci... întoarcerea-i un fel/ de-a (re)cunoaşte falsul şi păcatul(in)toleranţei până la sfârşit,/ când cade raiul şi se nalţă iadul! Să (nu) te-ntorci... întoarcerea-i judeţ/ fără clemenţă pentru laşitate, pentru (ne)şansa de-a (nu) fi-nvăţat/ principiul "cum se cade cumsecade"! Să (nu) te faci că (nu) ai � ...

Şi, vorba distinsului meu învăţător, Ion Răşcanu, "ca să fie toată lumea sătulă şi copiii cu burţile goale", baba Maria, adică fosta mea găzduitoare şi actuala mea convivă întâmplătoare, scoate şi două texte pe care mi le-a dedicat "omul" său, Marcel Păpădie, cu prilejul aniversărilor mele! Şi le citeşte printre lacrimi! "tata mă roagă să măsor pământul/ pe care-a scris atâtea versuri mama/ cu sapa, toată viaţa învăţându-l/ să-mi strige blând: si vis am ...

Sprintenă şi radioasă, o babă plină (adică nu contra/babă ori vice/babă, cum se ierarhizează ofiţerii superiori ai Marinei Militare) iese cu aer concludent dintr-un salon de înfrumuseţare, se uită-n stânga şi-n dreapta, la cer şi la pământ, ca şi cum aşteaptă pe cineva să-i pună vro întrebare, se cată-n vitrină, îşi organizează un zuluf paralel cu supra/faţa şi cu năsucul fremătând a satisfacţie îndelung şi cu osârdie visată şi râvnită, dă din mânuţă ...

Vă ascundeţi în palate şi în găuri, chiar dacă ştiţi că nu vă caută nimeni! Vă place în mitocănie amestecată cu pâine şi circ, în sclifoseală omologată naţional şi în duplicitate certificată medical şi parlamentar! Vai vouă, sărmane substantive comune, cu capul gol, fără suflet, fără milostenie şi virtute, dacă nu aveţi nici un respect pentru Lege, nu vă este frică de Dumnezeu? În ochii voştri congestionaţi de microbul prostiei citesc numai lene, lux, l� ...

Astăzi se naşte Iisus, astăzi începe să vină tot ce a fost şi s-a dus iar să aducă Lumină (!)   Tot ce a fost mai frumos bate cu minte la poartă, bate de sus până jos, crede, iubeşte şi iartă (!)   Iartă părinţi şi copii, şterge greşeli şi păcate, pune pe masă, la vii, gânduri şi lacrimi curate (!)   Pune pe cruce, la morţi, flori şi aduceri-aminte, vine cu Steaua la porţi, cântă senin şi cuminte (!)   Cântă şi pleacă pe jos, vrea să ajungă la Cină (!) ...

Prietenul meu din Copilărie (dar şi coleg de Bancă în Şcoala Generală de 8 Ani, dar şi coleg de Bancă în Şcoala Profesională de 3 Ani, dar şi mucalit Purtător de Cuvânt al Candorii, Mihai Cujbă) a murit! A murit Pur şi Simplu, fără să stea la Rând, la Marele Rând al Trecerii, Rând care nu a fost respectat Niciodată! Cum să stai la Rândul Morţii când Viaţa devine Povară? Şi cum să nu te bagi mai în faţă când perspectivele Decenţei şi orizonturile Curăţiei Su ...

De câte ori am aşteptat/ sub felinarul afumat, să vină trenul de atunci,/ cu fluturi mov şi rochii lungi... şi se făcea (în ceas) târziu,/ şi-n suflet se făcea pustiu, dar trenul cel nu mai venea/ (de nicăieri) în gara cea!   Şi ce văzduh curat era/ în gara ta şi-n gara mea... aceeaşi gară până când/ s-au dus (cu toţii) în pământ cei călători, cel timp şi tren.../ şi a rămas doar un refren: oare cu ce se va-mbrăca/ (la nunta ei) mireasa mea?...   Şi tot visez.. ...