Restricțiile de pe bulevardul Coșbuc, prelungite a doua oară

Cum scriam în finalul rubricii de ieri, Octavian Holeră deschide fila şi începe să citească rar şi apăsat! Şi iată ce minunăţie, parcă din Centrul Universului, aud! "Să nu-l uitaţi nicicând, niciunde şi nicicum,/ nici o clipită, nici în vis şi nici pe drum,/ eu am greşit şi l-am uitat/... (ce hazardare şi păcat!).../ şi-acum nu pot să spun celebrul ERGO SUM!// Şi doar ştiam de la părinţi, de la bunici,/ din moşi-strămoşi cum că nimic nu e la ghici.../ ştiam, d ...

Bună dimineaţa, domnişoară biserică plecată încolo şi încoace, devreme... nu ţi-i teamă cu mâinile goale, pe drumurile acestea doldora de anateme? Bună ziua, doamnă biserică ostenită pe marginea drumului şi aproape să dai ort barcagiului... nu ţi-i teamă de cele cinci veşnice ape? Bună seara, bătrână biserică hodorogită de atâta mers prin singurătate... nu ţi-i teamă că totu-i gata, că se aude luntrea purtătoare de păcate? Bună dimineaţa, bună ziua, bună ...

Mergem alături, în tăcere absolută, parcă ni s-ar fi epuizat orice-ntrebare, orice răspuns, orice dialog legat de fascinanta/nimicitoarea istorisire/povestire a lui Octavian Holeră, omul care a încercat să se facă invizibil, însă a greşit Reţeta şi s-a nenorocit! Mergem spre Anticariatul doamnei Bardaş, taman în locul unde, cu câteva ore înainte, ne-am cunoscut! Sparg tăcerea: „Spune-mi, prietene fără şansă/noroc de scăpare, ce ai să-mi arăţi aşa de important, de m ...

E frig în autobuz...şi această bătrână cu bagaje multe şi grele se duce la gară, poate ajunge să nu mai piardă ultimul tren, poate ajunge lângă omul ei cu umbră amară!   E frig în autobuz...şi acestei bătrâne nu-i dă nimeni locul să se hodinească oleacă... (sărmana e plină cu locuri în care toată viaţa au mugurit şi au crescut prunci să înţeleagă măcar a ultima oară că-i frig în autobuz şi că această bătrână cu bagaje multe şi grele a fost şi mama lor ...

După trista şi impresionanta şi paranormala istorie/poveste a lui Holeră, ce poţi să faci altceva decât să-ţi piară graiul, să vrei să crezi că nu-i adevărat, dar să nu te-ncumeţi, fiindcă Naratorul e sănătos-tun...(era să spun „în carne şi oase”, dar zic numai „în oase”)...deşi, după cum a mărturisit în episoadele trecute, speră şi vrea să revină la Starea de dinaintea periculosului Experiment, adică vulnerabil şi supus fatalităţii, adică normal? Oare ...

ce somn adânc, ce somn adânc/ mi s-a făcut în ochiul stâng ce somn înalt, ce somn înalt/ mi s-a făcut în celălalt   ce vis frumos, ce vis frumos/ am început de sus în jos ce vis în plus, ce vis în plus/ am început de jos în sus   şi nici nu ştiu, şi nici nu ştiu/ dacă-i devreme ori târziu şi nici nu văd, şi nici n-aud/ dacă-s prezent, dacă-s trecut   ce pot să cred ori să nu cred:/ că-i prea puţin ori prea încet ori e prea greu ori prea uşor/ necunoscutul urm� ...

Humorum apostolorum, de Constanța Apostol. Editura Centrului Cultural ”Dunărea de Jos”, Galați, 2017 Sigur că da! Declar la drumul mic şi la drumul mare: mă bucură posibilitatea de a scrie despre doamna Constanţa Apostol! De a scrie vro câteva cuvinte despre prima carte cu epigrame a domniei sale, adică! Şi nu pot refuza, nu pot ocoli, nu pot respinge această bucurie/posibilitate! Nu pot să nu scriu/descriu, mai ales că paradoxul mă tentează, mă ademeneşte, mă cucereşt ...

„Văd! Cum să nu văd? Oare ar putea Cineva să nu vadă aşa Ceva?” – îmi vine să-i zic lui Holeră. Acesta se-nvârte puţin, exact ca o maşinărie cu cheie, exact ca un robot, se opreşte exact în faţa mea, aproape de nasul meu...şi nu-şi poate stăpâni câteva lacrimi solide, nişte mărgele sinilii, adică! Sincer, şi mie-mi dau câteva lacrimi! Octavian întinde palma dreaptă ca o lingură de lemn şi mă roagă să-i vărs oleacă de plâns, să simtă ce mai însemnează ...

îngrijesc trupul fântânii, duhul apei îmi şopteşte: nu-i nimic mai trist în lume/ ca fântâna părăsită... mângâi sufletul fântânii...altfel nu mai pământeşte, altfel pleacă şi se pierde-n/ hohot de mulţime vidă... şi-am să-i cer cerului apă,/ şi doar sete am să capăt, şi-am să văd ce tristu-i drumul/ cel fără fântână-n capăt   desenez un drum pe tablă,/ şi o sete, şi-o fântână, şi o salcie cu lacrămi/ pentru limba cea română, şi o linişte şi-un ...

Holeră se uită la mine! Cred că vrea să-mi testeze integritatea, să se convingă şi să fie împăcat că n-am dat în dambla! Parol, nu numai că n-am ţicnit, ba chiar e cazul să zic: m-a surprins, m-a răvăşit demonic povestea încă neterminată a lui Octavian, însă m-a „prins” definitiv!...Omul care a vrut să se vacă invizibil, dar a „murit” şi a „înviat”, îmi mulţumeşte! Şi-şi continuă Istoria! „Regret că Hoţul de Buzunare s-a speriat şi a fugit! Şi t ...