Restricțiile de pe bulevardul Coșbuc, prelungite a doua oară

ce şopote umblă n-adâncuri/ trimise de când şi de unde nu ştie sau ştie-nsetatul/ de apă cu viaţă şi moarte e dat şi miracol şi milă/ dar nu se cunosc amănunte n-adânc nu există aproape/ n-adânc nu există departe   n-adâncul de jos bunăoară/ n-adâncul de sus bunăoară totuna-i şi fără de capăt/ totuna-i şi nu se amână e-o curgere fără-nceputuri/ e-un fel de-năuntru n-afară e-un fel de afară-năuntru/ această înaltă fântână   ce şopote umblă n-adâncu ...

Sigur că da! Să ne trăiască întru mulţi ani para/simpaticul nostru moşneag, Ion Mutelcă! „Să ne trăieşti pentru că ne trebuieşti!” – îi zicem tustrei sărbătoritorii. El tace! Oare de ce tace? Oare „pregăteşte” ceva special? Oare vrea să ne pună cu botul pe labe? Oare vrea să ne surprindă iarăşi cu metaforele şi apoftegmele sale? Prăpăd se uită la mine şi la Cherpedin şi să din umeri a nedumirire! Eu mă uit la ei şi nu ştiu ce să le spun despre Monumen ...

deseară mă duc la ileana/ să aflu...eu cred că ea ştie cărarea pe unde maria/ s-a dus când a vrut să mă lase n-această răspântie singur/ cu inima tot mai pustie năuc la cheremul uitării/ bătaie de joc la vântoase   ileana-i frumoasă ca-n basme/ adică e simplă şi pură dar n-are ce are maria/ nu are accent şi măsură la vorbele despre iubire/ ca viaţă şi moarte şi artă nu dă de pomană nimica/ nu râde nu plânge nu iartă   ileana e vrednică tare/ exemplu-mprejur � ...

Bună ziua, Doamnă, bună ziua, gândul bun şi Respectul pe care vi-l port m-au trimis la dumneavoastră să vă aduc o Dumitriţă din Grădinile cele Suspendate ale Moldovei de Nord!   Bună ziua, Doamnă, bună ziua, eu sunt Regele autorizat al Reginei Aceste şi mi-am adus aminte că Nu trebuie să-i uit Niciodată pe cei care-i slujesc Frumuseţile Agreste, pe cei care-o apără şi-o păstrează Nepătată, din Moarte în Viaţă şi din Viaţă în Moarte, aşa cum din Totdeauna (se) ...

Sigur că da! Sigur că da! Mare bucurie pentru Costică Prăpăd şi pentru Vasile Cherpedin la propunerea mea de-oleacă de relaş! La urma urmei, suntem la o Aniversare, da? Iar moş Mutelcă, sărbătoritul, azvârle în aer devastatorul NU EXISTĂ FERICIRE! O fi având el dreptate, dar ce facem cu CARPE DIEM? Acu’, nici să facem hărmălaie pe Aleea Zimbrului nu-i frumos! Dar nici să ne scufundăm în apele negre ale Resemnării! Nu? Da, sigur că da! Vremea-i bună, rachiu-i bun, sufle ...

Cum scriam în gazeta de ieri, moş Mutelcă toarnă câte-o cinzeacă la fiecare...şi cată-n Registru! În registrul pe care vedem taman „Însemnări şi Resemnări”...şi credem că para/simpaticul nostru conviv vrea să ne facă o surpriză plăcută! Eu, cel puţin, aşa bănuiesc! Meticulos până hăt departe de răbdarea lui Cherpedin şi Prăpăd, bătrânul cată-n catastif, citeşte atent şi fără glasnice, ne priveşte pe sub sprâncene, parcă dinadins vrea să ne fiarbă la ...

deseară mă duc la ileana/ maria m-a şters de pe listă m-a prins când făceam jucărele/ sub teiul sfios c-o artistă făceam jucărele naive/ cu mâinile începătoare întinse spre foşnetul nopţii/ din crengile date în floare   artista-mi şoptea că e ana/ iar eu îi şopteam că-s manole zicea s-o zidesc fără milă/ şi fără pretenţii frivole zicea că n-altfel nu durează/ nimic din ce vrem împreună că timpul ne este alături/ că vremea-i taman oportună   maria n-a vrut s ...

Sigur că da! Şi eu, şi Cherpedin, şi Prăpăd... aprobăm pozitiv, cum ar zice geniul Caragiale, textul lui Mutelcă despre Moarte! Şi-i cântăm "Mulţi Ani Trăiască", gândindu-ne că "altădată/ o s-o facem şi mai lată"! "Ia mărturiseşte-ne, moşule, ai fost fericit vreodată?" - îl sâcâie Costică Prăpăd. Gazda noastră formidabilă la nouăzeci şi şapte de ani, cu ton calm şi indubitabil, răspunde scurt, nimicitor: "NU EXISTĂ FERICIRE"!... Aceste trei cuvinte simple ş ...

deseară mă duc la ileana/ să-i fac nişte curte n-ogradă şi poate-o să-nceapă s-audă/ şi poate-o să-nceapă să vadă şi poate-o să-nceapă să ştie/ că inima-mi suferă frântă că nu-s făt-frumos care-l bate/ pe zmeu la şeptic şi la trântă deseară mă duc la ileana/ să-i fac nişte curte-n grădină şi poate-o să-nceapă să creadă/ că lacrima mea-i una plină cu dorul de mâinile sale/ de şoaptele ei minunate şi puse-n vigoare cu zmeul/ cel care şi-n somnuri mă ...

Enigmaticul şi para/simpaticul moş Ion Mutelcă face parte din categoria rară a bărbaţilor spontani în replici, domoli la vorbă, iertători de greşeli şi de păcate, auto/persiflanţi, ajutători şi gata să sară în foc ori în iaz pentru năcazul abătut pe capul şi pe sufletul prietenilor/duşmanilor săi! Nu plânge la înmormântări, însă nici nu râde la nuntă! Nu se plânge de greutăţile inerente vieţii! Îşi duce traiul cu două pensii: una de la Stat şi una de Veter ...