Tribunalul îl ”fierbe” pe preotul arestat pentru abuz sexual

Sigur că da! Astea-s alimentele, asta-i vibrarea/emoţia! Ăştia-s mâncăcioşii, astea-s rezultatele din jurul plitei! Plita Memoriei! Memoria Plitei! Oamenii Plitei! Oamenii Memoriei! Şi toţi... parcă se gândesc la Atunci! Nu, nu parcă se gândesc, ci chiar se gândesc la Atunci! Tocmai la Atunci, la Duminica Orbului, adicătelea! Când au/am ales praful şi pulberea de pe tobă! Când s-a ştampilat Zădărnicia şi Absurdul! Când s-a dat cu stângu-n dreptul! Când s-a legiferat nă ...

(epitaf - la mormântul lui Sergiu Dumitrescu, un semn că am călătorit împreună, pe cărarea dintre cântecul de leagăn şi prohod)Uite, chiar aşa m-am uitat într-o bună dimineaţă şi am zis: mamă, cât nisip am în ochi! tată, cât nisip am în faţă! Uite, chiar aşa m-am uitat într-o bună amiază şi am zis: mamă, cât praf şi câtă pulbere! tată, cât nimic peste tot se lasă! Uite, chiar aşa m-am uitat într-o bună seară şi am zis: mamă, ce crepuscul mai dă dumne ...

Moto 1: !tot mai adânc tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc/ tot mai târziu şi mai la deal/ cruce şi linişte şi cal// şi mai demult tot mai demult/ mă pregătesc de început/ erai pe unde nici n-ai fost/ ştiu toată moartea pe de rost! (Iolanda Cremene) Moto 2: !m-aş sinucide/ moartea zâmbeşte foarte frumos/ dar mă înving ideile lui tata/ el a mers până la moarte/ şi înapoi/ pe jos/ şi a netezit cărarea luminii/ cu lopata// naiv/ ca pe o proastă/ am alungat din vis fil ...

Fiecare înghite ce şi-a luat de pe plită. Că aşa-i plita memoriei: încărcată cu tot ce poate fi mai bun, chiar dacă nu şi mult. Fiecare înghite şi tace. Parcă nimeni nu mai are nici un fel de curaj, aici şi acum, lângă şi în memoria plitei. Fiecare înghite şi se uită la fiecare. Numai la sine nu se poate uita. Eu, de pildă, mă uit în ochii lui Ion Batog şi am revelaţia vibraţiilor înalte, a mişcărilor sufleteşti cu frecvenţă divină. Nici nu cred că ar putea fi ...

Sigur că da... plita dregătorului Ion Emil Batog e încărcată cu bucate, dar şi cu memorii! Şi ne întrebăm, cum poetul Francois Villon, pe bună dreptate, în urmă cu peste cinci sute cincizeci de ani: „unde sunt zăpezile de altădată?”... Fiindcă, îl auzim pe convivul Ion Mutelcă, „asta nu-i iarnă, domnilor contemporani! nu! asta-i farsă!”... şi-l auzim şi pe comeseanul Vasile Cherpedin: „iarna asta încape-ntr-un frigider!”... şi pe dregător: „ehei, fraţilor! ...

Doamnă, cântă ţuţuveiul...!/... Nu-înseamnă că porneşte râsu-plânsu primenelii,/ ultima şi prima dată pentru unii, pentru alţii...?/... nu-înseamnă treacă-meargă iar, şi iar, şi iar, întruna.../ până când o grea lăcată ferecă şi tăinuieşte/ capete şi capi şi capuri, suflete înalte, joase,/ flori de rând şi flori de vază... până când absenţa-ncepe/ şi spre-ncolo, şi spre-ncoace... şi (se) (s)cade totu-n sine.../ şi nimic nu mai vibrează? Iată, ce s� ...

Suntem...în...memoria...plitei.../ şi cred că aveţi, fiecare, acasă, afară, n-alt unde,/ o plită lăsată-n uitare, lăsată-n rugină şi-n colburi,/ crăpată în timp şi în vreme... o plită mai caldă, mai rece,/ şi gata oricând să ne cheme, şi gata oricând să adune,/ în para-i cumplită ori calmă, toţi paşii plecărilor noastre/ în lume, în sfadă şi-n valmă, în raiuri, în fulgi şi-n mătăsuri,/ în bine, în rău, într-o doară, cu tot dinadinsul, aproape,/ depa ...

Uite, plita memoriei este aproape, foarte aproape, încărcată cu de toate! Uite, memoria plitei este aproape, foarte aproape, încărcată cu de toate! Şi auzim:   „Iată, a venit şi iarna teoretică, suspectă!... practic, e un fel de-aiurea, e un tren fără persoane; seamănă cu o cumătră arzătoare şi infectă; nici copiii n-o visează!...Uite ce-ai făcut Mârlane!   Avem fulgi, avem de toate doar în filme şi-n reclame; pe dischete ne ascundem dorul, pofta de zăpadă; cerşe ...

Întinde arcul, domnule destins... (eşti scumpa mea încredere-n salvare)... sunt inutil, naiv sperietor lângă divina mea sperietoare!   Nu am cerut (nicicând) nimic în plus... doar te-am rugat de pace şi iubire, dar nu te-ai îndurat să mă asculţi... şi sufletul mereu să mi se mire!   Oare nici tu n-ai vreme de frumos? nici tu n-ai timp de pâine şi de sare?... sufletul meu de cârpă nu mai vrea să strige –  în zadar –  „noli turbare”!   Ce rost mai am când râsu-pl ...

Discipolul şi prietenul meu înverşunat, dregător Ion Emil Batog, încearcă să mă convingă despre pericolul care ne paşte când mâncăm ceva, însă nu cunoaştem calitatea/caracteristica vibraţiilor generate/declanşate în urma consumării acelui aliment. Şi începe să-mi dea exemple cu nemiluita, lăsându-mă să concluzionez că dumnealui a mâncat de toate, adică a testat înălţimea şi adâncimea vibraţiilor determinate de fiecare produs în parte. Dar nu aşa, la întâmp ...