O întreagă familie a fost arestată în urma unui scandal care a revoltat opinia publică

Foaie verde ca cucuta, frunză verde ca dolarul.../ leul se îngălbeneşte mult mai tare ca canarul!/ în zadar îi dă un Mugur, vede înflorindu-i cursul!/ e trimis la zid, la baie, e poftit să plimbe ursul!/ în zadar (ca în poveste) peste cap se dă, cuminte!/ doar în urmă face saltul, parcă n-are înainte!/ face muşchi de fag în bancă, stă-n ciorap, ca prostu-n paie.../ şi, când iese la lumină, pierde calciu, se înmoaie!/ i se fac incizii, frecţii, vrăji cu apă ne-ncepută. ...

Nu cred că se (mai) poate niciunde şi nicicum: în faţă e jeratec, în spate-i numai scrum... în sus - atârnă laţul...în jos - groapă-i cu lei... poţi să te dai de-a tumba, zadarnic poţi să vrei!   Degeaba fosta-i sincer, candid, exemplu, stas... ursita ţi-a pus ceaţă pe ochi, pe cap-compas... ai vrut să fii titanic şi te-ai tot dus la fund... te-a spart o îngheţată cu suflet (prea) mărunt!   Ş-ai spus că (pentru tine) nimica nu-i prescris, că-i floare la ureche cest ...

Sunt gata să-ţi ghicesc în vis şi-n dor,/ în poartă, în ogradă şi-n grădină,/ în viaţă şi în moarte, dacă vrei...!/ Dacă nu vrei, nu-ţi iau nici o Lumină/ din Zarea de Atunci şi de Acum,/ din Ochii care-au dat întotdeauna/ în mugure şi-n floare şi în fruct,/ cum dă de-atâta vreme toată Luna,/ cum dă de-atâta vreme orice Stea/ (şi-a mea, şi-a ta, şi-a lui, şi-a lui Oricare).../ şi tot nu ştim de când şi până când/ ne amăgeşte-o veşnică-ntrebare:/ eu S ...

Ca-ntr-un vârtej alb-negru, absolut şi elegant până la suspiciune, mereu provocator şi triumfal... (un fel de cast bizar, se poate spune!) Ce redingote şi ce rochii lungi până la capăt, fără măsurare, perpetuare goală, prin concret... [un fel de nuntă-n cer (ne)muritoare!] Un fel de-abstract cu-acelaşi numitor şi cu aceeaşi (g)rea numărătoare, alai... (şi centrifug, şi centripet)... desfăşurare şi înfăşurare spre-o cununie fără de-nceput şi fără de sfârşit, s ...

ia-ţi rochia mov domnişoară lumină cea mai frumoasă pe cărarea dintre cuvinte dintre cuvintele care alcătuiesc numele şi prenumele poetului păzitor de păgâne şi sfinte ştii despre care rochie îţi vorbesc domnişoară şi înaltă şi lungă şi tăcătoare lumină rochia aceea de când te-am cunoscut şi în care singurătatea nu se mai termină a fost frumos a fost foarte frumos pe cărarea aceea rămasă acolo între nimic şi tot umbrită de salcâmi cu floare mov şi bătăt ...

Aici, la marginea acestei păduri, cea mai serioasă şi adâncă şi înaltă pădure din lume, am văzut-o pentru prima dată, atunci! Şi o mai văd şi acum!... Iat-o, stă cu genunchii sprijiniţi pe pământul sfinţit de păsări şi de animale, de sapa şi de coasa şi de ochii şi de doinele părinţilor mei şi ai tăi şi ai lui! Stă cu spatele spre afară! Spre nimeni, adică! Spre nimic, adică! Da, stă cu faţa spre pădure, spre inima pădurii, spre sufletul pădurii, spre creie ...

binecuvântate pricini mă împiedică să vin în faţa lui dumnezeu pentru cununia pe care de mult o aştepţi stai liniştită vine înlocuitorul meu şi eu am aşteptat-o cu multă nerăbdare chiar de la naştere mă pregătesc pentru acest eveniment deopotrivă diabolic şi dumnezeiesc şi mama şi tata mi-au vorbit despre tine că eşti devastator de frumoasă dar nu pot veni te rog să mă crezi mâine plec după lemne de casă fiindcă am o mireasă în această lume şi tot locuieşt ...

Sunt gata de plecare. Îmi plac plecările. Deoarece mă angajează sufleteşte, fizic, emoţional. Fiindcă în partea cealaltă există o sosire şi o aşteptare. Există un scop şi o desăvârşire. Dar şi o cantitate suficientă de imprevizibil. Un fel de necesar. Un fel de „fără de care nu se poate”. Un fel necunoscut de „Cineva” sau „Ceva” care mă determină să-mi „rostesc” în gând mobilizatorul „abia aştept să ajung”. Şi care îmi aprinde imaginaţia, o tors ...

Eu te respect, figura mea de stil, de sanchi şi de treflă... te contemplu ca pe-un uric de samă, strict-secret, ascuns într-o firidă dintr-un templu... şi căutat cu patimă şi sârg, de când s-a pus istoria pe cale, visat, râvnit, râs, plâns de cavaleri, de regi, de împăraţi, de haimanale! Eu chiar cu preţul vieţii te respect, chiar cu dispreţul celor care-(mi) sapă loc pentru pus idei la încolţit acum, imediat, urgent, degrabă... fiindcă, altfel, (n)-ar mai fi nimic î ...

CLICK AICI pentru Abracabarda (alias Abracadabra) [I] CLICK AICI pentru Abracabarda (alias Abracadabra) [II] 7. E Iulie, e mai-nainte un Iunie salvat de Mai...! e un Trecut ce-a vrut Prezentul cu-n strop măcar de Viitor!/ [sunt tânăr (zice o mireasă) călătorind pe şapte cai,/ şi am un tei cu şapte vrăbii învinuite de omor!]... Mă-ntorc, mă răsucesc pe Cruce, primesc un cui drept în Lumină,/ pe linia periferiei, sub cerul îmbâcsit de cocs!/ aştept să plece Scaraoschi, şi-a ...