Românii își iau rămas bun de la un om şi o epocă. Corespondenţă specială de la Palatul Cotroceni (GALERIE FOTO & VIDEO)

  Ieri, abia scăpat de sub controlul unui popă care insistă să mă facă isonar (mă şi imaginez behăind aiurea-n biserică, fiindcă n-am voce nici măcar să chem moartea la consult), mă ciocnesc de tanti Richter (nevasta şefului de scară), care mă anunţă că soţul ei zguduitor e plecat cu treburi urgente la doamna Vrancea şi că (înainte de a pleca) "un anonim necunoscut i-a lăsat o scrisoare pentru dumneata" (pentru mine, adică)… Superba tanti Richter îmi întinde ...

  Odată, după ce am furat toţi castraveţii din grădina lui moş Gheorghe şi toate guliile din ograda lui moş Costin…nici nu se înserează de-a binelea şi mă strigă mama (de pe prispă) să mă duc la ea, că are să mă întrebe ceva, să-mi spună nu ştiu ce!…Eu mă uit prin gardul împletit cu nuiele orizontale ("cumpărate" de tata, din pădurea rădeşteanului Candrea) şi o zăresc pe mama cu varga în cumpănire (din lemn de corn de la războiul de ţesut, tare şi el ...

  Ieri (exact în marginea punctului unde am găsit demult o lacrimă a mamei pe costişa cu ciuperci, pe cărarea aceea şerpuitoare atunci şi acum)… mă duc să-mi aduc aminte şi să ascult glasul fântânii din care am băut de atâtea ori şi sub salcia căreia am stat la umbră şi m-am pierdut în uitare… Toate sunt la locul lor. Nu lipseşte nimic. Nu lipseşte nimeni. Iată: orizontul stă pe vârful dealului, capătul văii se află departe, râpa mă aşteaptă ademenitoare ...

  Mâncăm ciuperci pe săturate. Ciuperci gătite cu smântână de la Gălbiniţa noastră uriaşă, răbdătoare, cu cei mai mari şi blânzi ochi din toate cirezile pământului. Eu mănânc mai mult, că-s lacom. Din cauza asta, nu mi-a ajuns nimic, niciodată. Sunt lacom la toate, nu numai la mâncare. Nu ştiu după chipul şi asemănarea cui. Mama se uită la mine, din când în când, însă nu zice nimic, în speranţa că poate pricep aşa, fără explicaţii, cum că Lăcomia a ...

  Plec să mă duc pe costişă, după ciuperci, dimineaţă. În câteva cuvinte, ies din sat. Fiindcă aici, în Zimbru, toate casele sunt la marginea satului. Trec pe lângă ograda lui moş Fluture. Zăvozii bătrânului se dau la mine şi-mi zâmbesc subtil printre şipcile gardului. Se dumiresc repede că nu-s bun de mâncat şi mă lasă în plata domnului, căci domnul este bogat şi se ţine de cuvânt (la început a fost Cuvântul, nu?)…Între marginea satului şi vârful dealu ...

  Parafrazându-l pe Ştefan Augustin-Doinaş, pot începe astfel istoria unei autobiografii (CV, cum este alintată acum): "Un prinţ din Cudalbi, îndrăgind frumuseţea,/ prin glonţuri şi pară trecea triumfal/ să scoată din oameni urâtul, tristeţea…/şi toţi tremuricii cădeau de pe cal…" Nu mai are rost să urmărim (în stil parodic, bineînţeles) geneza, intriga, desfăşurarea, punctul culminant şi tragicul deznodământ al personajului principal din această splendid� ...

  Deschid fereastra casei părinteşti, mă uit spre stânga, mă şterg la ochi şi citesc pe linia care uneşte cerul cu pământul, scrise cu litere de mână, parcă furate de pe tabla şcolii din Rădeşti sau din Bursucani, câteva cuvinte frumos articulate de învăţătorul Răşcanu, ori învăţătorul Hurduc, ori…: "Eu eram mică şi, aş spune, cu ghetele pe dos, dacă n-aş fi fost cu picioarele goale…"…Sigur, fraza este mai lungă, dar n-o mai pot vedea, fiindcă se pie ...

  O comisie din Galaţi trebuie să plece în ţările calde. Cu avionul trebuie să plece. Membrii comisiei (unii încă mai suflă) se pregătesc temeinic, se laudă pe la neamuri şi pe la prieteni, abia aşteaptă să se vadă în aer, înconjuraţi de stewardese mortale şi trataţi ca nişte belferi, pizmuiţi de cunoscuţii rămaşi pe pământ. Condusă de domnul IZ, bărbierită proaspăt şi pomădată şi parfumată şi cu nasul pe sus, gaşca se prezintă la aeroport, trepideaz ...

  Iată câteva cuvinte din cutia poştală: "Nu-ţi mai consuma energia, strigând! Te rog să fii răbdător! Când am să-ţi spun "hai pe Negraia", de unde vei mai găsi putere, dacă o risipeşti (în van?!)…mai ţii minte când mergeam cu cercul şi-i ţineam echilibrul cu o sârmă îndoită?"...Aici, pe Negraia (deal şi vale; locuri şi drumuri colbuite şi minunate, păzite de păsări şi respect, coclauri de umblat cu visurile şi cu animalele copilăriei, meleaguri sfinţite ...

  Ieri, printre ploaie şi după amiază, merg pe strada Oltului, spre strada Braşov, ca să dau în strada Frunzei (ce nume de străzi în Galaţi, nene!). Merg şi meditez într-o veselie, chiar dacă plouă bacovian şi limuzinele cu şoferi excentrici (nesimţiţi, adică) te stropesc de nici un detergent nu te mai poate limpezi. Numai cu foarfecul pot fi date afară din haine aceste pete…numai cu ghioaga mai pot fi civilizaţi traficanţii (participanţii la traficul auto, adică)! ...