Românii își iau rămas bun de la un om şi o epocă. Corespondenţă specială de la Palatul Cotroceni (GALERIE FOTO & VIDEO)

  Stau într-un pliu al timpului şi mă uit frumos şi curios cum trece domnul care a iubit-o foarte mult pe doamna care l-a iubit foarte mult pe domnul care, iată, chiar în clipa aceasta se îndreaptă spre Ea. Ei locuiesc foarte departe (unul de altul) cam la distanţă de două picioare (ale Ei) şi o mie şi unul de săruturi (tot ale Ei). El merge cu ghete din piele de zimbru. Poartă pălăria lui Poe şi redingota lui Eminescu, pantalonul lui Preda şi sufletul lui Serghei. Sufle ...

  Cu nişte viteză normală şi cu nişte visuri îndrăzneţe, vin pe şoseaua care merge dinspre nordul Moldovei de sud, spre sudul Moldovei de sud. Vin devreme, să nu-i apuce târziul pe drum. Vin alături. Ea conduce. El stă. Ea conduce bine. El stă frumos. Ea este foarte atentă la şosea. El nu prea. El este foarte atent la ea. Ea nu dă doi bani pe el. Că n-are. N-are mărunţi. Brusc, mai încolo, pe dreapta şoselei, el şi ea văd trei mărunţi. Trei mărunţi galbeni. Gal ...

  Hai să mergem încolo! Întreb: unde, încolo? Aud: încolo, încoace...nu contează! nu ziceai tu (de la Miron Radu Paraschivescu citire) că toate drumurile duc la cimitir? nu ziceai tu că legiunile romane erau nişte adunături barbare analfabete, care se băteau cu cetatea în pieptul şi pe burta imperiului, se fasoleau şi se lăudau că "toate drumurile duc la Roma"...dar, de fapt şi în fapt, celebrul poet al "cânticelor ţigăneşti" (dar şi al atmosferei de provincie şi d ...

  Citez: "...am visat că plantam şi îngrijeam un (fel) de gard viu, dintr-un (fel) de arbuşti cu spini foarte ascuţiţi, dar care înflorea continuu, dumnezeieşte, în mii de rogvaivuri pe secundă, într-un balans policrom fantastic, indescriptibil, aproape înfiorator. Până aici, parcă nu (prea) pare ciudat. Însă, bizareria începe exact când am terminat gardul şi am văzut că-i în formă de cerc. Deruta m-a copleşit (chiar m-a panicat, pot spune) fiindcă nu ştiam dac� ...

  Un copil para/simpatic şi isteţ, plin de energie şi de viaţă. Şi trist, uneori, când îşi mai aduce aminte de drama prin care a trecut fără să ştie ce-i aceea dramă, când responsabilul cu ne/uitarea îi zvârle în prezentul mental şi sufletesc suferinţele de atunci, din faşă (şi) până când mama lui l-a luat în braţe şi au plecat în lume, tocmai aici, pentru că acolo nu se mai putea trăi lângă un substantiv masculin, care ştie şi huruie numai atât: sunt a ...

Nu mai răspunde. Nu mai vrea să răspundă. Nu mai poate să răspundă. E posibil să fi ars. Să fi ars de tot. Mi-i frică. Totdeauna mi-a fost frică de holocaust. Mai ales că nu am fost niciodată adeptul acestui fel de ritual, acestui fel de sacrificiu. Am considerat că divinitatea atotştiutoare nu are trebuinţă de asemenea ofrande, mai ales când subiectul ars/ de/ tot a fost în stare să cultive beladonă în deşert şi miozotis la polul nord, mi-a umplut carul mare cu mere, mi- ...

Are douăzeci şi doi de ani, este domnişoară şi foarte frumoasă. Frumuseţe de pământ, naturală, proaspătă, fără adausuri şi farafastâcuri, fără morgă şi ostentaţie. Poartă pantalon scurt şi maiou transparent. Nu are nimic de ascuns. E vară. Grâul a venit în sat. E foarte cald. Mihai Boza, tatăl fetei, este gospodar. Are de toate. Are şi vin. Şi rachiu. Inginerul CAP(ului) se numeşte Nicodim. Inginer cunoscut, respectat, chiar temător (pot zice).  Când îi vine ...

A fost odată un împărat mare, cu literă iniţială majusculă, cu diacritice şi cu avere uriaşă: floră şi faună spontană, împărăteasă cu iniţială mică (singura deosebire care-i determină să fie adversari şi exemplu de model pentru ne/supuşi)...Şi acest împărat mare (nu enorm, cum ar crede nu ştiu cine) era mereu începător şi mereu avansat (dar niciodată licenţiat) în tainele referitoare la Morfologia şi Sintaxa Iubirii. Şi, ca să mai păstreze ceva din linia ge ...

Sunt foarte rari cei care se pricep la chiromanţie. Spun asta nu pentru că aş vrea să fie mai deşi ghicitorii în palmă, ci pentru că unul dintre ei (una, adică) s-a uitat frumos şi în/ de/ lung în palma mea, apoi s-a uitat direct în ochii mei, nu a zis nimic...şi a zis: "linia vieţii tale este lungă, nu chiar foarte lungă, dar suficientă pentru a înţelege ce dimensiuni are prima şi ultima secundă a iubirii, pentru a primi liniştea pe care o merită doar fluturele în aşte ...

  Gata, mă duc să-mi iau papagal, un pui de papagal, chiar puişor de papagal, adică abia învelit cu primele pene, vreau să zic! Să fie mic, mic, mic de tot...să-l cresc eu, că sunt singură, copiii mei fiind încă departe de această lume cu inima la gât!...Gata, mă duc în piaţa de păsări (piaţa aia unde sunt executaţi îngerii care au îndrăznit să treacă pe malul celălalt al istoriei, unde mirările triste sunt obligatorii printre muzici de fanfară şi triluri dup� ...