Românii își iau rămas bun de la un om şi o epocă. Corespondenţă specială de la Palatul Cotroceni (GALERIE FOTO & VIDEO)

  Aşadar, doamnă Mi, dacă eşti convinsă că "linia dreaptă este un cerc odihnindu-se", că "singurătatea lui Unu seamănă cu mama la naşterea mea", că "suntem iarbă până când şi până unde osteneşte lumina"…te rog foarte frumos şi foarte mult să nu mai aştepţi poştaşul astăzi…şi să nu te superi, fiindcă am primit o scrisoare de la doamna Ti, şi trebuie neapărat să-i răspund, că mi-i ruşine să tac, mai ales că această "scumpă alcătuire din lut de oa ...

Şi să vezi, domnişoară Mi, ce (n)-am fost în stare să păţesc la Moara Doamnei (locul în care soldaţii proaspeţi marinari erau frecaţi de-şi dădeau tatăl, fiul şi sfântul duh să se instruiască astfel încât să nu mai rămână nici un gram şi nici un milimetru de duşman pe teritoriul patriei voastre)!… Până în acest loc al supliciului, până în acest spaţiu al calvarului mergem în pas de defilare prin gloduri şi tăuri savante, suntem puşi în "situaţii tactice ...

  Atunci…nu-i vreme şi nu-i timp de căscat gura, de umblat creanga prin pădure, de mâncat seminţe, de pus în gură cu părinţii, cu învăţătorii, fiindcă ne vedem pielea pe gard, luăm "pasul şi lovitura"…"Pasul şi lovitura" nu-i un joc, un titlu de carte sau de film. E zis şi făcut. Adică, dacă nu executăm poruncile mamei, luăm câte o lovitură cu varga la fiecare pas, aşa, să ni se suie mintea la locul ei, să nu mai şadă în opinci sau la voia întâmplării� ...

  Doamnă Mi, ieri m-a rugat doamna Ti să-i scriu azi despre cum am ratat centrul existenţei atunci, pe dealul acela din vale, cât de dobitoc am putut să fiu exact când mai aveam doar o secundă şi doar un pas până la miez, când chiar vedeam conturul acelui fluture crepuscular şi chiar simţeam cum îmi face din aripi…cum îmi flutură din aripi, adică!…Adică, de aceea i se spune fluture, fiindcă flutură, da? Fluturele nu face, da? De fapt, ce să facă fluturele? Ori de ...

  Perioada de instrucţie a fost o culme a dezumanizării omului de către om, o exhibare a sălbăticiei, a instinctelor primare, o jale indescriptibilă, o explodare nervoasă despre care nu ştiam nimic şi care avea să-i marcheze pe mulţi, definitiv şi incurabil… După ce că ne trezesc foarte dimineaţă sunete de trompetă alarmante şi urlete sacadate de căprari puşi pe apărat patria cu orice preţ, după ce că trebuie să ne bărbierim zilnic, chiar dacă-i întuneric la ...

  Prin urmare, domnişoară Mi, după ce doamna Ca şi celelalte doamne şi domnişoare au aflat cine/ ce/ unde/ de unde/ până unde/ cum/ când/ şi încotro eşti…mă întorc unde am rămas… În dormitor, mârlanii cu trese (fruntaşi, caporali, sergenţi) se comportă cu noi (proaspeţi soldaţi) exact cum vor micro/encefalele dumnealor. Adică, tot felul de practici paralele cu ordinul şi regulamentul militar, una mai dezumanizantă decât alta: măsurarea suprafeţei dormitorul ...

  Şi, domnişoară Mi, mă ia în primire un fruntaş oltean din Gârla Mare, plin de aroganţă până la fruntea îngustă şi teşită, şi plin de glagorie până la genunchiul broaştei, şi se răsteşte la mine, şi înţeleg că n-am încotro, că trebuie să merg la tuns zero şi la duş şi la echipare cu haine de soldat marinăresc, şi mă strigă, şi mă numără, şi mă notează în carnetul să cu scris analfabetic, şi mă pune ultimul într-o grupă de zece persoane în ...

  Prin urmare, domnişoară Mi, după mai mult de douăsprezece ore de plictiseală şi nervi/draci în perimetrul straşnic păzit al Centrului Militar (sub privirile şi gesturile şi vorbele arogante ale gradaţilor delegaţi să ne ia şi să ne păzească şi să ne ducă!…) suntem strigaţi şi încolonaţi printre trăncăneli de valize şi gânduri contondente…şi îndreptaţi/mânaţi spre gara CFR Galaţi. Aici (care mai de care mai beat şi mai gălăgios şi mai vesel şi m ...

  Îl ştiu de foarte multă vreme, dar nu-l cunosc. Încă n-am reuşit să arunc măcar un ochi pe una dintre tainele sale, măcar. Că are multe, foarte multe. Mă şi mir că le mai poate duce. Că tainele-s grele, nu? Chiar l-am întrebat, într-un splendid crepuscul de seară şi într-un formidabil echinocţiu de primăvară, cum rezistă la atâta greutate, la atâta apăsare pe suflet şi pe umeri…şi doar mi-a zâmbit luciferic, nici pomeneală să-mi vorbească, să-mi dea vre ...

  (autodenunţ) Din colecţia "Cele mai frumoase poezii postume" s-a dus bătrânul…n-a mai apucatsă mergem (cu sfială) în pădureşi să-mi arate: ăsta-i lemn de cruce,tăcut şi drept şi gata să îndure! s-a dus bătrâna…tare a mai vrutsă mergem (fără frică, în tăcere)la orizont, pe deal, şi să-mi arate:acesta-i punctul nostru de vedere! şi se tot duc bătrânii noştri sfinţi,pe o cărare (nu aud regrete)…şi parcă vor să-mi spună: este bine,sunt loc ...