Creditorii chirografari ai Combinatului cer redeschiderea negocierilor

(!) atunci, demult, acolo, într-un sat cu oameni câţi încap într-o căruţă, am fost alcătuit ş-am învăţat: mamă, plug, tată, dor, mămăliguţă, respect, grâu, cer, izvor, mirare, bun, sacralitate, mântuire, muncă şi râs şi plâns şi gând că pot să spun cum toate cestea-s date să mi-ajungă până la capăt - chiar aşa, nu am nimic plus-minus... cine vrea şi ştie, să mi se uite-n ochi, ca pe un geam, să vadă ce înseamnă veşnicie luată de acolo, de atunci, d ...

Cred că flăcăiandrul tristei figuri trebuie să se oprească. Trebuie să-l rog să facă o pauză de respiraţie. Pentru mine, nu pentru el. El, aflat abia la marginea dinspre început a şcolii, are mai mult calm decât mine... şi mai multă înţelepciune. El, acest exemplu de model al Tristeţii, suportă mai uşor momentul Revelaţiei, al Adevărului despre Ritualul său desfăşurat atâta vreme şi cu precizia unui Destin. Îl rog să stea o ţârică. Şi stă... Şi ce tremur de Ste ...

Aho!...aho!...aho!...aho!... oameni (t)raşi la indigo, genuini şi genuine, filistini şi filistine, porumbei şi porumbiţe şi specialişti în fiţe, mari şi mici, săraci, bogaţi, filantropi, naivi, gealaţi, tari în bancă şi-n frizură, moi în vlagă, mură-n gură, fani, fanatici şi lichele, pui de lei şi pui de lele, arşi la soare, arşi la pungă, şifonaţi, călcaţi la dungă, popi, mireni, săriţi de vază, cei puţini cu mintea trează, controlaţi şi controloare, promot ...

Sigur că da! Iată, încă puţin...şi se sfârşeşte Adormirea Maicii Domnului! Se sfârşeşte Sfânta Maria, adică! Nu?...Dacă se sfârşeşte Adormirea, nu înseamnă că vine Trezirea? ar fi frumos, nu? ar fi frumos/minunat să văd Trezirea Maicii Domnului, în direct, în premieră! ar fi devastator să prind Trezirea Sfintei Maria exact în prima secundă!...s-o văd pe Mama cestui băiat Costel, mai ales că o cunosc!...(doar aveam fix patru ani, şi Costel avea fix o secundă cân ...

S-a dus şi Mama...nu cred că s-a dus, cred că-(n) Tăcerea ei ne păcăleşte, cred că (a)doarme după cum s-a scris sufletul ei Scump/Sfânt moldoveneşte!   Cred că s-a dus într-un Picior de Plai, cu Visuri bune şi cu Gânduri drepte, cu tot ce am avut mai Drag şi Blând, să Nu ne Uite şi să ne Aştepte!   S-a dus şi Mama...ştiu că ea a fost şi va să fie-n Veac cea mai frumoasă, aşa, să Nu uităm că ne-a-nvăţat drumul spre Cer şi drumul către Casă!   Şi să-nvă� ...

Mă uit! cum să nu mă uit? şi nu văd nimic! sau...văd Nimic! el este: Nimicul! nu poate fi alt Ceva! nu poate fi alt Cineva! deoarece, dacă ar fi, aş vedea, nu?...Sigur că da!...Dar dacă nu ştiu eu să văd, ori nu pot eu să văd?...ori Este, dar nu am (eu) educaţia/convingerea Revelaţiei pentru a fi (şi) pentru mine?...Sigur că da!...Îi spun băiatului că nu văd nimic, sau că văd Nimic...iar el nu zice nimic, însă parcă zice/ar zice totul despre mine şi despre neputinţa ...

(!) ori poate-ntr-o clipă de silă/ m-a dat demiurgul drept hrană pământului lacom...ori poate/ vro steauă pletoasă, golană a vrut să mă lepede-n grabă,/ din sânu-i cu ţâţe inapte, să scap de-o poreclă naivă/ din cest univers: papă-lapte (!) (!) ori poate-ntr-o clipă de lene/ am fost azvârlit la-ntâmplare, să aibă şi asta, sărmana,/ rostire şi rost şi candoare, să nu se audă că râde/ în vreri şi în braţe celeste, să nu se audă că plânge/ în ghearele lumii ...

Da, gata, am ajuns, cred că trebuie să ne oprim, să-l ascult, să văd şi eu ce vede el în bezna asta minunată! Da...nu se mai aşează pe iarbă, nu se mai reazemă de plop! Nici eu! Caut să-i imit gesturile deoarece consider că numai aşa pot intra în vraja/transa necesară Revelaţiei!...Sigur că da!...Şi, fără nici o vorbă de avertisment, Costel al ţaţei Maria de pe vale scrutează Susul pe o linie rezultată şi proiectată exact în punctul intersecţiei dintre perpendicula ...

Mai mult de-atâta nu se poate/ – chiar şi atâta e destul – şi chiar şi-aşa, se poate spune:/ am fost hulpav, viclean, fudul, am tot pândit – la drumul mare – / caleşti cu zâne fără rost, să le dau timp, să le dau farmec,/ pâine şi sare şi-adăpost... şi să le fac şi jucărele/ – o mie şi-una – e-hei! hei! – ce strâmbă-i lumea fără zâne şi feţi-frumoşi şi cai şi zmei! Chiar şi aşa, se poate spune:/ am fost şi straşnic, şi naiv, şi dat exemplu de t ...

Rămân tablou. Cum să nu rămân tablou când aud ce şi cum gândeşte şi cum percepe/pricepe ("Lumea") această ţâră de Om? Care Lume? - îmi vine să mă întreb şi să-l întreb... Cum, oare, el... (mezinul ţaţei Maria de pe vale... care mezin nici n-a început şcoala elementară/generală, cum i se spune celei fără de care nu se poate... care, iată, are şapte ani fără o lună şi şaisprezece zile)... poate gândi aşa?... (aşa de bine, cred eu!)... iar "ditamai" eu... (aju ...