O sută de familii cer insistent un loc de joacă pentru copiii lor (FOTO)

Vineri, 27 aprilie 2018, la orele amiezii, sala de conferinţe a Protoieriei gălăţene s-a umplut cu scriitori, cu ocazia alegerilor  pentru funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România la nivel de Ţară, dar şi la nivel de Filială Sud-Est. Pentru început, breasla scriitoare a Filialei şi-a votat candidatul preferat pentru funcţia de preşedinte al USR. De la actuala conducere a Uniunii a participat poetul Gabriel Chifu, însoţit de doi dintre cei patru contracandidaţ ...

Până în Bariera Traian, Violonista se face că mă ignoră! O întreb ce nume şi ce prenume poartă, dar pare scufundată-n gânduri adânci şi negre! Şi, din când în când, chiar foloseşte batista şi-şi opreşte lacrimile căprui înainte de a se sparge pe caldarâm! Într-unul dintre aceste momente de tristeţe aproape funerară, văd monograma pe batistă: LM! Tresar! Mă bucur! Tac! Admir! Şi nu-mi vine să cred! Ea este! Doar am fost sigur încă de la Început că ea este, dar ...

(!) hai să stăm la naiba, împreună, că la dumnezeu nu avem loc – naiba ne salvează de la toate: apă, aer şi pământ şi foc (!)   (!) să plecăm acum, cât nu începe să se facă-n lume, iar, potop – ia-ţi doar complemente/complimente circumstanţiale şi de scop (!)   (!) unde mergem, vom găsi de toate, chiar nu ne mai trebuie nimic – ascultăm predicatorul negru şi jucăm, de-a pururi, loz în plic (!)   (!) doamne, câtă seriozitate ne aşteaptă-n veac de veac de ...

Spune-mi două doine, mamă.../ şi o doină de plecare!... tare zici frumos şi bine/ când mă uit şi totu-i gata, când căruţa-i pregătită/ şi plâng boii în picioare, când ograda plină-i toată-n/ largul ochilor lui tata! Uite, se îndoaie timpul,/ scârţâie şi se opreşte, zice trei cuvinte, intră/ şi aprinde-o lumânare... uite, vremea stă la poartă,/ ninge mult şi româneşte, ochii tatei tac pe prispă,/ boii cată-n depărtare! Uite, preotul cuvântă,/ dă din cruce, d ...

Femeia coboară din troleibuz, la Grădina Publică! Nu se simte deloc stingherită de prezenţa mea alăturea, la jumătate de pas mai îndărăt, cum cere orice normă a respectului masculin pentru sexul opus! Tace! Şi eu tac! Intră în parc! Începe să se plimbe pe toate aleile, fără să se aşeze pe vro bancă! Îmi place din ce în ce mai mult acest joc din ce în ce mai straniu! Îmi vine să-i mulţumesc pentru că m-a pus în această postură! Îmi vine să-i pun tot felul de într ...

Se întâmplă aproape în fiecare dimineaţă, când circul cu troleibuzul 104, cel de 5 ore şi 15 minute! Ea este! Tace! Tace şi mă priveşte cu atenţie! O zi, două...o săptămână, două...o lună, două...un an, doi...! Nu mă scoate din calm! Dar nici n-am curaj s-o întreb dacă nu cumva joc într-un film cu două personaje, ea fiind şi regizorul şi actorul principal! E foarte elegantă! Şi cred că nu are mai mult de 50 de kilograme! Să tot aibă cam 1 metru şi 70 de centimetr ...

Moto: „când îndrăgostiţii au luat peste tot foc,/ se prin de mână/ şi se aruncă amândoi/ într-o verighetă” - (Marin Sorescu) era cât pe ce să nu mi-aduc aminte – plângea torenţial şi orizontal şi vertical şi frumos şi trecea pură şi simplă printre cuvinte şi printre banal şi fabulos   într-o zi s-a oprit şi am îndrăznit s-o întreb de ce plânge când ştie cât durează de la minus la plus infinit şi când ştie că are numai globule albastre în sânge   ...

Într-una din zilele trecute – împreună cu tovarăşul/bădia Romică Bălan, gazetar la „Realitatea” de Galaţi, adică vajnic şi grijuliu înfăptuitor al rubricii „Reporter la punct fix”, însă şi fost Maior de Artilerie în Armata Română, şi actual POM (Prieten Ofiţer Moldav) – ne aflăm în sala cu Bibliotecă a Şcolii Gimnaziale 28, „Mihai Eminescu”, invitaţi chiar de doamna Victoria Tănase, bibliotecara! Nu-i prima oară când particip la discuţii cu elevii Cl ...

Moto: „se surpă dorul. marginile lumii/ – menghine reci – s-apropie de mine./ iar vine toamna. iarăşi mor salcâmii./ dar panta rhei tot panta rhei rămâne. (Iolanda Cremene)     uitau să plece păsările toamna   nimeni nici chiar dumnezeu nu mai ştia să ningă nopţile erau adevărate victorii ale luminii iar secundele se izbeau aşa de tare unele de altele încât nu mai auzeam decât luna galbenă şi rotundă ca o mirare   aşa de mult o iubeam pe maria ...

1. Universu-i pur şi simplu?!...Ce minciună gogonată/ şi ce Fals în Timp şi Spaţiu: plec? ori stau? cobor? sau urc?/ dacă Sufletul şi Mintea celui(cestui) Demiurg/ sunt aşa, cum ale mele, după cum s-a spus o dată,/ prima dată, după chipul...şi asemănarea lui.../ ce să-ncep a mai pricepe? ce să-ncep a da deoparte?/ ce să strâng din ceastă Viaţă? ce să pot din ceastă Moarte/ a urî, a şti, a crede?...Nu cumva-i al Nimănui/ chiar şi Demiurgul?...oare (din ce-i Râs ori P ...