Protest extrem al galeriei Oțelului! Ultrașii gălățeni boicotează meciul cu CFR

Şi omul-femeie se ridică de sub cătinişul lui moş Fluture, mă salută cu-n respect despre care am să-mi aduc aminte toată viaţa...şi pleacă Înainte! Pleacă Înaintea ei, vreau să zic! Fiecare-i cu Înaintea lui, nu? Oare de ce nu avem toţi aceeaşi Înainte? Zău că aş fi plecat cu omul ăsta, chiar dacă-i femeie! Mi se pare că Înaintea unei femei poate fi mult mai grozavă decât Înaintea unui bărbat!...Dar, iată, nu mi se permite! Cum atunci, în vis! În primul meu vis ...

Dacă vreţi să aflaţi adevărul despre minciuna care vă înconjoară, veniţi în agora, numai astăzi vă aştept în agora, numai astăzi tarabele-s pline cu apă neîncepută şi multă şi sfinţită şi chioară!   Veniţi să vedeţi cât sunteţi de ne/fericiţi... şi cât şi cum li se fâlfâie satrapilor şi arhonţilor panglicile multicolore... şi cât şi cum pâinea şi circul urlă şi se înmulţesc în triste şi sălbatice agore!   Vine şi cinicul Diogene cu lampa, şi ...

Şi (nici) măcar (nu) ştiu ce mă aşteaptă când plec să iscodesc mulţimea vidă...! Cică din asta, chiar de (nu)-i nimic, poate să-mi cadă-n cap vro cărămidă,   să-mi fulgere, să-mi tune din pustie vrun dumnezeu certat cu de-alde mine, să-mi plouă-n cap, cu piatră, ne/greşit, din babilonul - ţăndări şi ruine!   Asta-i un fel de lapidare sfântă, un fel de sacrosanctă pedepsire a cercetării mele-n sus şi-n jos şi-n tot ce-mi poate ochiul să (se) mire   când ricoş ...

Şi, dacă Înainte înseamnă peste Tot (numai Înapoi nu, deocamdată) încerc să cred că-i numai bine pe drumul care duce la bunica Maria. Cum, adică, "duce"? De ce nu "vine"?...De ce-mi pun, oare, aceste "stupide" întrebări, în loc să-mi văd de drum, Înainte?...Cine mi-a vârât în Comitetul Central că "Toate drumurile duc la bunica Maria"?...Parcă nişte deştepţi daţi prin ciur şi prin dârmon ziceau că "Toate drumurile duc la Roma"!...Şi un poet român (Miron Radu Parasch ...

Ea-i şi aici, tot ea-i şi-n depărtare, ea-mi pune (zilnic) inima pe mers, ea-mi înveleşte sufletu-n candoare, mă ţine condamnat la univers, la rătăcire-n trena-i clar/obscură a crinolinei lungi până aici, până acolo, până-n altă parte... şi până unde n-ai ce să mai zici, şi stai aşa, şi crezi că ţi se pare noroc pe viaţă-această condamnare!   Oriunde-aş fi, aud şi văd chemarea-i la vis înalt, cu vals şi cu tangou, oricât ar fi de plină sau de nouă, oricât a ...

Sigur că da! La prima auzire, are ori n-are dreptate, cred că trebuie să fac aşa cum spune Ea! De fapt, Ea nu spune! Ea porunceşte! Şi n-am cum să nu-i respect povaţa/învăţătura! Fiindcă, oricât mi s-ar părea de severă în timbru şi-n privire, porunca Ei nu-mi poate fi împotrivă! Şi trebuie s-o iau ca atare! Trebuie să plec numaidecât! Pentru că, ştiţi şi dumneavoastră la fel de bine, o secundă nu durează mult, dacă nu sunt obişnuit să nu dureze puţin, mai ales c ...

După ce mergi şapte ani pe cărările şi pe drumurile acestea, te opreşti, îţi faci semnul crucii şi te întorci. La întoarcere, ai de mers tot şapte ani. Tot pe aceleaşi drumuri şi cărări. Adică, altfel spus, trebuie să mergi şapte ani înainte şi şapte ani înapoi. Când ai s-ajungi de unde ai plecat în secunda zero, cucul va fi cântat fix 14 ani de la Sosirea ta pe Pământ. Adică exact Paisprezece ani (de) Acasă. Fără aceşti ani (de) Acasă şi fără să respecţi ( ...

Visez că te-mpuşc... şi că pici (fără viaţă) la picioarele mele! Visez că îngenunchezi, şi-mi ceri îndurare, şi mă rogi să nu te mai visez! Visez că nu am nici o milă de zilele tale, că sunt criminal de pace... şi până la moarte am să visez că te omor!   Şi tu stai fără frică... şi nu-ţi trece prin cântec ce pot să visez sub salcâmul în care ai casă şi ne/fericire! Şi nu-mi trece prin cap (şi nici prin suflet) că nu visez în zadar, că pot ajunge criminal ...

Văd o doamnă dansând pe o margine de cuvânt... pe marginea unui cuvânt fără milă o văd... şi o admir...şi mă mir...şi trebuie să zic: o, Terpsihora... vezi cât şi cum dansează oleandră şi ciuleandră această femeie, de parcă se termină dansul, de parcă se termină lumea şi pământul... parcă ar fi ultimul dans, parcă urmează prăpăd?!   Şi o admir...şi mă mir...şi trebuie să zic: o, Zeule/Tată al Muzelor... vezi cât şi cum aplaudă şi lăcrămează cuvântu ...

Cum să nu mă duc? Abia aştept să se facă mâine! Niciodată n-am dat la o parte vorbele lui tata! Nici pe cele din real şi nici pe cele din vis! Cum să nu mă duc să văd fata care vrea să poarte irisuri manuscrise? Sigur că da! Deja-i seară, deja-mi sare Întunericul peste gard, deja trebuie să mă culc, deja încep să dorm fără să visez! Ce odihnitor e somnul fără visuri! E mai mult decât odihnitor! E ca un fel de moarte fără moarte!...Cum insomnia-i, uneori, un fel de via ...