19,5 milioane de lei pentru modernizarea Colegiului „Costache Negri”

Leru-i ler... deschideţi poarta, doamnelor şi domnilor!... iată-l, se aude, vine din adâncuri şi din cer, să ne vadă, să ne-aducă, să ne dea... şi să ne ierte şi greşeala şi păcatul... la mulţi ani şi leru-i ler! Leru-i ler... deschideţi uşa, doamnelor şi domnilor!... şi să-i dăm şi noi căldură... că e singur, şi e ger, şi a mers atâta cale... să ne scoată din ispită, să ne umple cu nădejde... la mulţi ani şi leru-i ler! Leru-i ler... deschideţi geamul, d ...

Sigur că da!... Dacă n-ar munci şi-n ziua de odihnă, n-ar mai veni doamna Duminică. Or, ar veni, însă ar arăta ca fiind dusă pe apa Sâmbetei, ar fi o zi urâtă. De asta are mama ce să ne pună pe masa de duminică. De asta nu ducem lipsă de nimic. Bineînţeles, fără farafastâcuri culinare. Nici vorbă de mofturi vestimentare. Fiecare băiat şi fiecare fată din casa, din ograda şi din grădina părinţilor mei ştie ce are de zis şi de făcut în orice zi, chiar şi în sfân ...

Chiar lângă marginea cestei simple biserici aud sufletul fetiţei de zăpadă cum cerşeşte o lumânare aprinsă şi cum încearcă să (nu) mai creadă în tânguirile şi-n metaniile credincioşilor cu inimă din ce în ce mai învinsă, cu trup din ce în ce mai cuprins de ghearele şi de hohotele unui apocalips necesar... dacă ar fi să ascult sfânta scriptură şi să văd că toată lumea se târăşte dinspre rău înspre rău, din barbar în barbar! Chiar lângă marginea cestei si ...

A murit fetiţa de zăpadă, astăzi, părăsită, pe la prânz...!... Nimeni nu a fost să o audă, s-o salveze...nimeni nu a plâns,   nimeni nu s-a dus să-i pună gheaţă pe durerea-i şi pe trupul cald, nimeni nu i-a dat nici o secundă din atât adânc şi-atât înalt!   A murit fetiţa de zăpadă...!... A murit închisă într-un loc, unde am crezut că n-are moarte, unde am crezut că doar noroc   va să aibă-n ceastă veşnicie... (însă, iată, ce urât s-a stins... n-am crezut ...

Da, sigur că da...Luna stă la răsfoit, stă la citit, stă la privit, stă la aducere-n minte, stă la cheremul celui Veşnic Efemer. Dar stă-n Mişcare, nu stă-n Lene. Nu stă-n dorul leliţei, ca mine. Şi chiar mă fascinează această Stare a Lunii. Chiar bună Stare, pot zice. Pot zice şi pot da filă cu filă, înapoi şi înainte, sus şi jos...mai ales că în haosul/neantul acesta nu există înapoi şi înainte, sus şi jos, dreapta şi stânga, încolo şi încoace...după cum a ...

Uite, pun plicul între mine şi orizont, şi mă uit în zare! şi, uite, zăresc ceva, ca un abur, în plic! ceva scris! sau ceva ca un scris! nu înţeleg ce scrie acolo! nu pot descifra, mai ales că mi-am pierdut dioptriile prin râpa cea unică şi mare, şi prin cârciumile cele multe şi mici!...dar am emoţii! însă, destul de ciudat, pe hârtia plicului nu văd nici o amprentă, nici o urmă de ea! şi, din câte aud de la alţii şi din câte văd în cărţi, această doamnă nu se ...

Moto: "mândra stă la sărutat/ ca grâul la secerat"                                                             (folk lore)   Ce lungă şi frumoasă aşteptare cu toamna-n suflet, lângă depărtare, cu ochii pe fereastră, până unde crezi că iubirea, poate, se ascunde şi te pândeşte, goală şi flămândă, să vadă cum şi dacă stai la pândă şi să audă când o strigi aproape, măcar o noapte dincoace de ape!   Ce lun ...

N-o cunosc. Nu cred că o cunosc. Este posibil s-o fi văzut (pe) undeva, vreodată, dar să nu-mi fi dat seama că-i ea, tocmai ea, doamna Lui. Este posibil. Cum să nu fie posibil? Mai ales că eu, vagabond şi derbedeu, umblu peste tot, şi n-are cum să nu fi fost şi ea, măcar o dată, acolo. Cum să nu umble prin pădure? Cum să nu umble prin râpi, după pupeze calde ori pupeze reci, după pui de şopârlă ori pui de bogdaproste? Cum să nu cotrobăiască prin bibliotecă, după eroi r ...

Moto: "Ziua în care mi-am vândut cărţile          seamănă cu statuia tatei dezvelită pe rug"                                                               (anonim)   scriu despre tine...scriu pe ţărna din grădina cu păsări calde, fluturi mulţi şi greieri sfinţi, în care mama frământa mereu lumina şi-o descânta şi ne-o dădea să fim cuminţi!   şi scriu pe ţărna de pe drumul dus de tata... şi-ntors � ...

Da...se face seară. Se face sâmbătă seară. Văd seara. Vine dinspre răsărit. Da, dinspre răsărit vine, nu dinspre apus, cum am crezut până mi-a spus mama. Iat-o, ce frumoasă şi elegantă vine pe cărarea care, şi ea, vine tot dinspre răsărit, dinspre via bunicii Maria, dinspre imaşul Mesâlea, ca o palmă închisă mai mult de jumătate, aproape ca un pumn de uriaş blând, molcom, ademenitor, chemător la ţurcă, la poarcă, la "de-a scăparea", la fugă, la somn, la sfârleaz ...