Firmele gălățene la care Combinatul este dator cer garanții că-și vor primi banii

(pentru Ana Beliu, cu mirare de toamnă) Doamne, ce mere, ce multe mere am în grădină, roşii ca sângele! Stau şi aşteaptă în numele toamnei, vino la mine, vino şi strânge-le! Vino degrabă, vino acuma, eu nu mai pot să le strâng!Şarpele şade cu mine pe prispăşi îmi toarnă lacrimi în ochiul stâng!Nu-ţi fie frică, nu sunt interzise;cred că am uitat de când te aştept!Şarpele şade cu mine la poartăşi îmi scoate lacrimi din ochiul drept!Doamne, ce mere roşii ca sângel ...

(renunţare) Mă uit la mine să aflu dacă sunt mai mic sau mai mare decât omul mărunt. Gândul mă trage de mânecă, indiferent: mai uită-te o dată şi fii mai atent! Şi mă uit, şi mă uit, şi mă uit…nu mai pot, gândul acesta este ne/tot, am să renunţ la el, am să-l omor, mă fac mut şi surd şi chior! Vine alt gând proaspăt şi meticulosşi se repede la mine de sus în jos:uită-te la tine de jos în sus,şi vezi dacă sunt, şi vezi dacă nu-s!Mă uit pentru ultima dată � ...

(cu litere de mamă) Cică Dumnezeu m-a dat pe pământ prin sânul mamei. Cică i-ar fi spus ceva mamei când m-a dat pe pământ. Am auzit, dar nu am înţeles. Şi nu înţeleg nici acum. Cred că e târziu. Mama tace. Dumnezeu mă ţine la rând. Şi doar mă rog la El în fiecare zi. De ce nu mă aude? De ce nu visez ce i-a spus Dumnezeu mamei, atunci? Doar nu scormonesc taine, nu fluier în biserică, nu mănânc ouă de privighetoare, nu calc porunci… Nu am încotro, stau la rând…o s ...

(ispită) Moto: „Orice ţintă ratată este un păcat” (pelerinul taoist)Tatăl nostru care eşti în pământ,iubim balustrada smereniei tale,aproape de cer şi aproape de sfânt,ca ochii şi dorul femeii fatale!Ne-aşteaptă cenuşa o amforă goală,pe singurul nostru aeroport,zburăm fără milă şi fără escală…dă-ne ispita să ardem de tot! ...

(rechizitoriu)ai vrut să pătrunzi în iubire cu forţaai vrut samavolnic să intri în moartedumnezeu te ceartă cu milăapoi te roagă să citeşti o carteapropie-ţi cerul priveşte la păsărinu poţi să te superi aiureavisează-te singur nu pune sărutulpe sânul iubitei cu secureaprecist nu ai fost nici o datăşi nici nu ai dat mâncare la zeicuvântul îţi bate la uşădar nu eşti şi nu poţi nici să vreisă nu ai sfială nu-ţi fie fricăea se întoarce şi nu e departen-ai voie s ...

(despre poezie)Mergi şi îţi sare în Cale o poezie;nu simţi nimic, nu se întâmplă nimic;mai bine îţi sărea un câineplin de foame şi frig!Ai fi simţit şi tu ceva,ai fi scos un cuţit sau o bucată de pâine;dar, aşa, nimeni nu poate să-ţi spunăcă trăieşti până mâine!Sigur, mereu te întâlneşticu seminţe şi fructe de poezie,dar nu simţi nimic, nu se petrece nimicdespre lumea care (te) ştie!Habar nu ai că mergipe distanţa dintre poezie şi pâine!…Te rog foarte fru ...

(era limpede şi tăcea)Era limpede şi tăcea,dar eu voiam să se tulbure, să-mi spunăde ce şi cum trebuie să mă mirde atâta simplitate şi Lună.Mă duceam la ea în fiecare zişi îmi dădea cât (nu) pot duce;duceam foarte mult, dar nu înţelegeamcă port două cuvinte pe cruce.Strigam după ajutor,strigam fiindcă mi se părea foarte greusă car atâta claritate şi tăcere,şi să mai şi cred că aşa a vrut Dumnezeu.Dar nu venea nimeni să mă ajute…şi mergeam singur pe drum… ...

(şi o zăpadă pierdută) Moto: Când se suie doi pe un cal, unul trebuie să stea neapărat la spate. (un deştept)Oare cine eşti tu? Oare cine sunt eu ?  Aşteptare şi dor într-o pasăre lungă ?! Hades cumpără flori, deghizat în Orfeu…Ce spectacol infam într-o lacrimă ciungă! Persefona, şi ea deghizată, cu-n pasmai în urmă, vrea cânt să audă şi vreasă-nţeleagă, să ştie ce a mai rămasdin inima mea şi din inima ta.Cotropiţi de-amintiri, căutăm un răspuns:un poem ...

(pentru Lilica şi Claudiu Isac, cititori de bătaie lungă) Singurătate - geam de monastire - prin tine-şi trece timpul puritatea dinspre trecut sau din închipuire. Plătim, pe rând, cu naşterea şi moartea. A fost plecare? Şi va fi oprire? Se află cineva care să ştie? N-a fost şi nu va fi vreo îndoială: nici vie moartă şi nici moarte vie. Atâtea chipuri: linişte pe targă,în flori de câmp, în piatră, în altare…Cu ochii stinşi, dar fără să se-ntoarcă,ajunge iar în p ...

(o greşeală a Melancoliei) Cuiburile dorm cu păsările în braţe. Cerul se linişteşte în toate fântânile.  Poetul lungeşte în zadar săptămânile. Amintirile curg printre gene, ca nişte haite de câini înspre Lună. Poetului nu i se cuvine focul, apa, aerul şi pământul. Degeaba sprijină literele de pe cruce cu mâinile…Hoţii de frunze forţează porţile pădurii când leoaica este atacată de privighetori. E oră de rouă, e oră de stele pe jos…Se spune că ziua numai � ...