Crăciun fericit tuturor gălăţenilor!

  Nu are linişte. Trebuie să plece în pădure să aducă doi drugi de scară. Lungi şi drepţi ca lumânarea. Că vrea să facă scară (până) la cer, nu orice fel de scară. Se uită la soare (nu la ceas, fiindcă nu are din ăsta). N-are cum să plece cu ziua în cap, că e riscant. Îl poate pârî lumea la Ocol, îl poate vedea pădurarul Ion Croitoru...(Dumbă, cum îl alintă oamenii, un creştin bun şi verde, cu pană de gaiţă la pălărie, afumat mai mereu la bufetul din B ...

  Exact pe marginea sudică a Copilăriei de nord locuieşte o râpă. O râpă care mi-a umplut cei paisprezece ani de-acasă cu aventuri şi jocuri fabuloase, cu memorii pe care (când nu le voi mai ţine minte) am să mă apuc să le scriu. Pe fundul râpii (care merge de la soare-apune la soare-răsare şi coteşte brusc spre miazăzi) curge un pârâiaş fără nume, un fel de apă care vine dintr-o Istorie necunoscută şi (de atâta vreme) se străduieşte să ajungă Nicăieri. Ai ...

Doamna Lui este sora mică a Singurătăţii. Seamănă leit, zici că-s gemene. Dacă nu eşti atent, poţi crede că aceasta este cealaltă, iar cealaltă este aceasta. Se aude că are sufletul plin de domnul Unu, dar distanţa dintre ei se observă de departe, mai ales noaptea, când Liniştea (atâta, cât a mai rămas) merge de mână cu Singurătatea, poate descoperă locul unde stă Unu, în adevăr. Ca să mai scurteze timpul dintre acolo şi aici, doamna Lui scrie cuvinte pe frunze de b ...

Domnul acesta (un romantic întârziat şi naiv până la obrazul celălalt) îmi lasă (aproape) zilnic mesaje scrise în cutia cu celebrul păianjen hodorog. Sunt interesante, unele sunt demne de literatura despre îndrăgostiţi, zici că-s copiate din corespondenţa dintre Eminescu şi Veronica…Domnul acesta, dacă mai scrie aşa (şi mai şi citeşte, bineînţeles!) riscă să ajungă scriitor, adică "cerşetor cu legitimaţie" (cum adevărat zice poetul Vasile Sevastre Ghican)….Domnu ...

  Strada Frunzei. Ora 4. Noapte. Nu chiar beznă, dar noapte. Ţigările mă scot din răbdare şi din casă. Afară, aproape ţipenie. Doar pe ici/pe colo câte-un fumător în pană, ca şi mine, ori câte-un chefliu cântând anapoda şi tare, întârziat temporal şi mintal, deopotrivă. Ora 4 este ora la care trece primul tramvai dinspre depou spre capătul celălalt. Tramvaiul nu are călători, nu opreşte în staţii, nu cred că are motive să se grăbească, însă circulă cu ma ...

  Deschid fereastra dinspre răsărit. Geamul bate doi kilometri spre nord-est, exact în locul de unde aud patru cuvinte: "nu mai am cuvinte!"…Închid fereastra brusc, nu vreau să-mi asum riscul (şi curajul) de a auzi cine ştie ce continuare…Dacă s-a întâmplat ceva urât…şi (din cauza asta) ea (vocea aceea care mi-a spus că are sufletul plin de mine) a rămas fără cuvinte? dacă a venit sfârşitul cuvintelor, şi eu stau aiurea (cu capul între urechi, vorba lui Marin Pre ...

  Ieri, abia scăpat de sub controlul unui popă care insistă să mă facă isonar (mă şi imaginez behăind aiurea-n biserică, fiindcă n-am voce nici măcar să chem moartea la consult), mă ciocnesc de tanti Richter (nevasta şefului de scară), care mă anunţă că soţul ei zguduitor e plecat cu treburi urgente la doamna Vrancea şi că (înainte de a pleca) "un anonim necunoscut i-a lăsat o scrisoare pentru dumneata" (pentru mine, adică)… Superba tanti Richter îmi întinde ...

  Odată, după ce am furat toţi castraveţii din grădina lui moş Gheorghe şi toate guliile din ograda lui moş Costin…nici nu se înserează de-a binelea şi mă strigă mama (de pe prispă) să mă duc la ea, că are să mă întrebe ceva, să-mi spună nu ştiu ce!…Eu mă uit prin gardul împletit cu nuiele orizontale ("cumpărate" de tata, din pădurea rădeşteanului Candrea) şi o zăresc pe mama cu varga în cumpănire (din lemn de corn de la războiul de ţesut, tare şi el ...

  Ieri (exact în marginea punctului unde am găsit demult o lacrimă a mamei pe costişa cu ciuperci, pe cărarea aceea şerpuitoare atunci şi acum)… mă duc să-mi aduc aminte şi să ascult glasul fântânii din care am băut de atâtea ori şi sub salcia căreia am stat la umbră şi m-am pierdut în uitare… Toate sunt la locul lor. Nu lipseşte nimic. Nu lipseşte nimeni. Iată: orizontul stă pe vârful dealului, capătul văii se află departe, râpa mă aşteaptă ademenitoare ...

  Mâncăm ciuperci pe săturate. Ciuperci gătite cu smântână de la Gălbiniţa noastră uriaşă, răbdătoare, cu cei mai mari şi blânzi ochi din toate cirezile pământului. Eu mănânc mai mult, că-s lacom. Din cauza asta, nu mi-a ajuns nimic, niciodată. Sunt lacom la toate, nu numai la mâncare. Nu ştiu după chipul şi asemănarea cui. Mama se uită la mine, din când în când, însă nu zice nimic, în speranţa că poate pricep aşa, fără explicaţii, cum că Lăcomia a ...