Familia creştină, bucuria comuniunii. Pastorală la Naşterea Domnului

(amintiri din copilăria dumneavoastră)Eram curios, voiam s-o cunosc, o visasemde marmoră neagră, şi foarte lungă, şi foarte înaltă;domnul nu voia să mi-o dea şi zicea: fă-ţi-o singur,să auzi cum sar scântei din ochi şi din daltă!Desigur, acest domn nu s-a oprit din sfaturi şi râs,mi-a mai spus că nu merit asemenea întâmplare,fiindcă nu ştiu: când doarme, femeia este lungă,şi este înaltă când şade în picioare!Chiar şi mama, trebăluind cu mâinile prin ogradă,mă ...

* (despre porunci) * Dacă „acum” va fi tocmai atunci,când răsfoiesc o carte cu porunci;dacă „atunci” tocmai a fost acum,când sunt vasal desenelor de fum;rămân pe cale, rătăcesc şi zic:sunt cel ce sunt, adică sunt nimic!Şi dacă poţi şi vrei să vii să vezicum desenez cuvinte pe zăpezi;şi dacă vii şi vrei să poţi citicum chiar nu ştiu a fi sau a nu fi;vino acum, când încă este gerşi scrisul încă nu s-a dus la cer!Dacă încerc să stau numai în cercşi uneori ...

(pastel otorinolaringolog)Timp de lectură. Lene. Şi lemnele în sobăard fără mistuire şi cu scântei puţine;s-aude samovarul; paingii stau de pază;miroase a sulfină, a pândă şi a tine!Lectură. Nemişcare. S-aude pe lucarnătăcerea cum coboară şi bate la fereastră;deschid, o chem în casă…ce seamănă cu tine:ochi mari, amari şi negri…şi rochie albastră!Citesc nişte sonete. Tac. Tace. Se audecă-mi dăruieşte gânduri şi lacrimi catedrale;îi dau bomboane, poame şi ce ...

* (reluare la cererea forţelor aeriene păsăreşti) * O cioară pe sârmă – o cioară mai veche decât viaţa mea, bătută de vânt şi de vreme – încearcă pe sârmă să stea. Încearcă să stea şi să cânte, se uită sfioasă la nea, la nea trecătorul prin viaţă, rămas timpuriu fără stea. Chiar cântă… şi scapă o nucă… s-aude doar poc! şi cra! cra! – aceasta nu-i cioară vopsită, nici nea nu e alt fel de nea. Un alt fel cu puşcă s-arată, hlizeşte şi trage î ...

* (către doamna Lilica Isac) * Statuile coboară de pe soclu şi bat la uşa noastră, desperate; noi le privim apatici, prin monoclu, plângându-şi lunga lor singurătate. N-au nici o vină, este vina noastră; le-am aruncat aiurea, pe alei, şi le-am uitat ca pe o floare-albastră într-un sertar închis şi fără chei. Iar unele au mânurile rupte, altele sunt mânjite de aceicare-şi bat joc de vieţile trecutesub rădăcină de salcâmi şi tei.Şi bat la uşa noastră, bat întruna;şi ...

(cine zice, ăla e!)Moto: „Destinul îşi zvârle ordinele zilnic, chiar dacă nu avem posibilitatea să ştim întotdeauna ce ni se pregăteşte, şi ne duce spre ceea ce este dinainte pregătit” (Paul Brunton)Îmi trece prin cap o săgeatăcu vârful muiat în polen;dă-n muguri lupoaică ciudată,cu sânge de gen ambigen.Şi cer înfrunzirile bruştemai mult bioxid e carbon;lupoaica învaţă să muşte,flămândă, cu dinţi de carton.Se clatină porţile floriila prima bătaie de fruct; ...

* (Victor Cilincă şi Viorel Bucur - La mulţi ani!) * Victor CilincăTu eşti celălalt prieten al meu care îmi spune:ce mică este distanţa dintre miazăsud şi miazănordcând ancora rugineşte între Lunărăsare şi Lunăapune,când tu umbli prin sahare cu "maşina de distrus tot!"Mai bine să facem un uichend în lumea cealaltă;adică, mă înţelegi, să trăim în "ţara de sub picior";două zile "să auzim iasomia plângând" nestemată,să-i iertăm pe cei care conjugă: tu nu mori ...

* Surâsul de nuntă * deasupra miresei explodează garoafe şi rochia lungă se umple de sânge se miră viori spânzurate-n eşarfe se miră cămaşa de mire şi plânge un sol glacial de trompetă uzată îndoaie inelul logodnei de-atunci pe haina închisă se face zăpadă ca ultimul ave în cuib fără cuci şi cornul s-aude chemând fără milătot ce a mai fost după ce n-a mai fostîncepe o filă doamne ce filăcel mai frumos şi deschis adăposttârziu se răsfrânge surâsul de nuntăz ...

* (cinci cuvinte întru memoria doamnei de limba română, Geta Teodoru) * Văd o căprioară neagră în trecutul mamei sale şi-n trecutul mamei mele, dar şi în trecutul meu; e o căprioară lungă de la deal până la vale, e înaltă cât prezentul dintre ea şi Dumnezeu. Văd şi cred fără oprire: văd cum trece printre mineşi iluzia mea sfântă - aia, că voi fi poet;cred că fruntea mea atinsă de cuvintele ei fines-a lovit de colţuri care mi-au dat visurile-ncet…Căci prea repez ...

* (10 - 10) * Făcându-şi cruce, fiecare trece mai greu sau mai uşor spre depărtare; ademenit de zece minus zece. sânge latent ajunge fiecare! Să crezi în flăcări, parcă e o şansă - sânge latent ajungi făcându-ţi cruce - să creadă fiecare mai avan, să urmeze drumul, drumul care duce! Ademeniţi de zece minus zece,avem, pe faţă, ochii mari, pustii,şi ne mirăm că fiecare treceprin sufletul aceleiaşi Marii!Timp de răspuns şi timp de întrebare:sfârşit a fost, sfârşitu ...