Sărbători de coșmar pentru mai multe categorii de șoferi

Oare cine locuieşte-n ceastă stranie odaie?/ văd că nu răspunde nimeni la bătaia mea-ndelungă!/ şi nu văd nici o lumină, şi nu văd nici o mişcare/ de perdele, de fiinţă... vro fantomă, să-mi ajungă/ şi să-mi ostoiască pofta de Dantelărie gratis,/ de cotrobăit prin poduri de biserici şi de palmă,/ de umblat prin cest (ne)mernic Timp tâlhar şi mut şi tâmp/ când pot bine, foarte bine să dispar din iastă valmă,/ să mă duc tocmai Acolo, unde nu-i nici o greşeală,/ ...

(!) mulţime goală: limită de albşi negru, minunat - se poate spune?!te uiţi, se uită: un alai în marş,în alergare spre deşertăciune (!)(!) ce strigăte de luptă în alai,şi de triumf, şi cuvântări de vază,aplauze, urlări, vorbe dum-dum,focuri bengale! - toate ricoşeazăşi se întorc de unde au plecat,drept replici, drept răsplată şi amintecă vanitatea-i fals şi bumerang -şi glorioşii cad ca nişte ţinte (!)(!) eu nu mai stau - adică mă înalţ,să nu s-audă nicioda ...

Tot umblând pe la Sintaxă şi pe la Morfologie.../ am visat că sunt Acolo, chiar lângă Dantelărie:/ pe stradela care vine dinspre bulevard, agale,/ şi dă-n strada care duce în I.L. Caragiale;/ chiar în colţ (pe colţ) în dreapta, cum te uiţi frumos şi tandru,/ dinspre stânga, şi-ţi apare o fereastră cu oleandru,/ cu muşcate foarte multe, unele chiar (re)muşcate;/ şi cu violete suple, pline cu sobrietate;/ dar şi cu vro şapte nalte orhidee serioase.../ de mă prinde ameţea ...

Intră, te rog... aştept de-o viaţă-ntreagăsosirea cestei clipe... mi se parecă eşti cea mai frumoasă, cea mai dragă,cea mai înaltă şi tulburătoares/clipire a secundei principalecând primprejuru-i timpul stă să moarădin pricini omeneşti, extemporale,într-o pornire veşnic secundară!Sunt pregătit... şi cred că nu-mi lipseşteceva pentru această-ntâmpinare...intră şi stai şi cere omeneşte...dacă te văd, nimic nu mă mai doare!Eşti ostenită... nu mai eşti în stare. ...

Drumul spre Dantelărie trece şi prin Iaduri, trece/ după cum se vede (zilnic) prin Realul criminal.../ trece şi lungeşte timpul, vremea, suferinţa rece.../ mută omenirea toată... toată-n regnul animal!// Aşadar, se poate spune clar: „Adio (în vecie)/ doamnă Linişte!”... se pare că şi Cel de Sus (se) joacă/ de-a mijoarca şi de-a bâza tocmai în Dantelărie,/ şi (se) strâmbă creştineşte, şi se dă cu-alde papleacă!//... Uite, chiar aşa se-ntâmplă panarama democrată ...

ultima dată a/m fost într-o toamnă singură şi uitată ca un abecedar în copilărie, într-o toamnă galbenă şi răsfoită de vânt, ca o carte cu poezii despre care nu se ştie cine şi pentru ce le-a scris, de unde şi de când atâta frumuseţe răscolitoare, atâta melancolie exemplară, până unde şi până când mai poate să coboare dumnezeu pe pământ, ca un cititor - ultimul cititor înainte să lăcrămeze şi să dispară! despletită şi rătăcitoare prin neguri, toamna u ...

Complicat? Nu, vi se pare! Pur şi simplu? Vi se pare!/ Floare la ureche? Sigur! Astăzi? Mâine? Cine ştie!!?/... Să începem chiar acuma! Aşadar şi prin urmare,/ poate fi Acesta gândul/visul spre Dantelărie??! „Grăbeşte-te încet, domnişoară de sticlă,/ să rămână egal între aripile tale!/... Nu are rost să ajungi în lumea Cealaltă,/ fără să te fi iubit cu picioarele goale!// Şi ziceai că va veni o vreme ploioasă/ până la sfârşitul copacilor, chiar până/ când f ...

Nu, niciodată nu (mi)-ai fost de-ajuns,/ deşi (m)-ai luminat şi zi şi noapte, frumos, corect şi perpendicular,/ m-ai învăţat să număr pân-la şapte... (câte sunt cele taine-n calendar/ şi-n cât mai cred că pot eternitate)... până la zece... (câte sunt porunci).../ până la câte sunt ne/numărate! M-ai dus de mână, să-mi arăţi din deal/ ce fel se vede valea-n depărtare... şi să mă-nveţi că unde nu mai văd/ stă chiar ne/mărginirea următoare, stă-nchipuirea mea � ...

Cesta-i norocul, ceasta-i şansa, altul şi alta nu există/... spre unde vrei s-ajungi, doar una-i şi sigură (în veci) potecă/... nu tândăli, nu sta pe gânduri, n-ascunde lacrămi în batistă/... acolo-i Alfa şi Omega, acolo, în Bibliotecă!/... Numai aşa, numai de-acolo începe straşnica Suire!/... acolo se urzeşte totul, se nevedeşte... şi se scrie/ istoria Desăvârşirii: tot fir cu fir, fire cu fire.../ doar astfel poate să se-ntâmple... căderea la Dantelărie! Aşa se-n ...

vino aşa - aşa vino la mine,/ dar nu acum, nu astăzi - te aştept mâine sau ieri, ştii unde, tot acolo,/ în colţul cu păianjen înţelept, în colţul cu icoană şi memorii,/ cu timp oprit, cu praf pe busuioc şi pâlpâire-n candela străveche,/ sub care, suspinând, mă duc şi rog maternitatea şi dumnezeirea/ acestor vremuri, câte mai avem, să-ndemne lumea dincolo de sfadă/ şi dincolo de silă şi blestem, să facă alta, dacă nu se poate/ vro îndreptare-n cest străin „acu ...