Parada felinarelor în Parcul „Carol”, o tradiție germană la Galați

(!) am vorbit azi-noapte despre tine şi mi-am spus că eşti cea mai frumoasă dintre toate cele pentru care domnul dumnezeu vine la masă, cântă şi descântă şi încântă de/spre steaua ta pururea-n frunte - trup şi suflet sacru al tăcerii, simfonie albă până unde am să-ţi spun că eşti cea mai frumoasă chiar şi după ce cuvântul piere, că rămâi - în templul amintirii - scump simbol de naltă-ngenunchere (!) (!) m-am rugat să fiu atent cu tine vecinic, nu cumva te sfărâ ...

Uite...chiar în noaptea asta, chiar acum şi chiar în clipa asta, părinţii mei îmi vin în vis. Şi visez mult, nu glumă. Şi chiar îmi spun că au citit ziarul cu părerile mele despre ei şi despre ai unor dumneavoastră. Şi chiar încep să-mi facă unele precizări în legătură cu tristeţea şi ticăloşenia exemplară a zilelor şi nopţilor în care îndrăznesc să mai exist. Da, să exist, iar nu să trăiesc. Să supravieţuiesc, adică. Şi chiar îmi reproşează (părinte� ...

(!) a fost odată perpendiculară/ – acuma-i ostenită şi străină,e tot mai înclinată şi amară,/ închide-n ochi o flacără puţină (!)(!) şontâc-şontâc, se duce să apună/ frumos, tăcând, încet, ultima oară –şi toţi întunecaţii or să spună:/ ducă-se naibii, că a fost o chioară (!)(!) a fost a lui – a celui care ştie/ ce pui în beznă ca să faci lumină,ce pui în ou, ce pui în păpădie,/ ce pui să n-aibă nimeni nici o vină –a fost a celui cu arcade spa ...

Şi uite-aşa vorovea şi încheia poetul cel anonim şi sărac: "Vine timpul şi răstimpul să-mi aducă întrebare:/ Viaţa este o greşeală? Moartea este o erată?.../ Mi-este cald de-atâta viscol (straşnic hoţ de respirare!).../ Trece iarna peste mine, cu şenile de zăpadă!"//...Nu? Da...şi peste părinţii mei şi ai unor dumneavoastră a venit şi a trecut acest fel frumos de iarnă! Şi ei, aceşti oameni/ţărani cu haine noi şi elegante tocmai de pe vremea când Iliadele şi Od ...

(!) şi chiar acum te rog să fugi din monastire, TULBURĂTOARE ŞI UITATĂ LORELAI – nu m-ai pierdut, încă mai stau în aşteptare, încă mai pun aripi şi jar şi plâns la cai (!) (!) şi chiar acum te rog s-asculţi ultima dată: sunt mincinoşi şi răi atâţia cavaleri – habar nu au despre viteazul Don Quijote, nu ştiu că azi înseamnă mâine minus ieri (!) (!) te rog dă fugi, nu ai murit, nu da crezare vrunui cuvânt umplut cu fiere...şi satrap, nu-ţi irosi prea/fru ...

Da...de trei ori "da" pe adresa părinţilor mei şi ai unor dumneavoastră! Şi ei...din ce în ce mai puţini! Şi dumneavoastră...din ce în ce mai puţini! Şi ei, şi dumneavoastră, din ce în ce mai puţini, însă din ce în ce mai dragi şi mai importanţi! Pentru că, pe poezia mea de onoare, aţi rămas singurul şi ultimul "fără de care nu se poate"! O să vedeţi, cum am văzut şi eu, după ce nu veţi mai putea întreţine mirarea într-o lume umplută cu babilonie şi jaf, dup ...

(!) timp azvârlit în spaţiu de când – (lumină caldă,să păcălească lumea aceasta şi cealaltă) –clipa dintâi se vede, s-aude şi acum,sfărmându-se în sine, trasoare şi dum-dum (!) (!) spaţiu – (nimic în sine, bigbang) – să-ncapă totul,apoi – (din clipa-ntâia în clipa-ntâia) – rodulscâncind fără de lege, spre lege – (şi-n delir) –hrănindu-se din însuşi, fiindu-şi cimitir (!) (!) ce viaţă? şi ce moarte? – (ce fleacuri în mişcare,vecie- ...

(!) şi uită-te în punctul meu de vedere/ şi vezi dacă (mai) poţi rămâne acolo - mai sunt câţiva zmei,/ câţiva fii-frumoşi şi câteva zâne (!) (!) şi zgripţuroaice mai sunt câteva,/ şi chiar şi balauri mai sunt, şi fata babei, şi fata moşneagului,/ şi capra solemnă, şi lupul mărunt (!) (!) sigur că da, am păstrat din fiecare,/ şi le dau apă vie şi lumină - să nu rămână moartea singură,/ din ce în ce mai tristă şi mai puţină (!) (!) sigur că da, vreau s� ...

Cel de Sus asistă neputincios la ticăloşenia şi ticăloşirea celor de Jos, fie ei atei calificaţi ori bigoţi, fie ei mieluşei ori fanatici ai nu ştiu cărui cult. Mitocănia a umplut toate paharele, mai ales în Galaţi, dacă nu cumva în toată România. Doar pe ici, pe colo, prin amărâtele noastre sate, mai vezi câte un strop de respect, mai vezi câte un om chinuindu-se să ţină dispreţul la distanţă de comunitate. Apetitul balcanismului pentru rău şi urât, asociat cu şt ...

Asta au făcut părinţii mei şi ai unor dumneavoastră: n-au stat cu mâinile-n sân şi-n buzunare, dar nici nu s-au apucat de tâlhărie. Au rămas, ca să zic aşa, "extremişti de centru". Şi, odată cu înaintarea în vârstă, odată cu cea coborâre a bătrâneţii în firea lor ne/răbdătoare, s-au suit în taina cărţilor şi în unghiurile/ ungherele cu amintiri din podul caselor, dar şi pe liniile din ce în ce mai clare ale amintirilor din podul palmei. În ultima parte a vieţ ...