Scenariu sumbru pentru Combinat: ANAF, aproape să bage Liberty în faliment. INTERVIU cu Remus Borza, președintele EuroInsol

Dacă s-ar construi o Antologie/Catedrală Universală a Poeziei de/spre Toamnă şi Dragoste şi Rostogolire Genuină printre Cântecul de Leagăn şi Prohod, sigur Luminiţa Mihai ar face parte din primii o sută de poeţi ai acestui Florilegiu, al acestei Arhitecturi! Iată, sprijinim afirmaţia cu superbul poem „de parcă toamnă n-a mai fost”!...„e frig de parcă-i toamnă e frumos/ vântul întoarce păsări şi inimi pe dos/ dumnezeu îşi sprijină tâmpla de pământ/ aud câini v ...

Ca nişte păsări ilegale/ ne ducem cuibul în spinare, trăim în timpul morţii tale,/ ori poate numai ni se pare! Trăim şi aşteptăm întruna/ – ştim şi nu ştim ce va veni cu adevărul şi minciuna,/ noapte de noapte, zi de zi! Ştim şi nu ştim că adevărul/ fără minciună nu se poate afla numaidecât în mărul/ cu tot cu viermele ce-l roade! Şi nici minciună nu există/ decât pe lângă adevăr, precum alăturea de moarte/ stă viaţa viermelui din măr! Stăm cu gândi ...

Şi numai văzând/citind titlul „Spitalul de păpuşi” năvăleşte-n adâncuri sufleteşti şi-n culmi cerebrale senzaţia netă a frumuseţii ca Surpriză Divină, ca Întâmplare a unui Vis dincolo şi dincoace de Somn, chiar dacă înţeleptul Solomon a strigat Deşertăciunea Înăuntru şi Afară! Oricare poem am lectura dintr-această Carte a Luminiţei Mihai, nu se poate să nu ne amintim de Sacralitatea Decalogului, nu se poate să întindem mâna şi să nu pipăim Mersul unui În ...

Când ai văzut că nu mai am cuvinte şi stau Pustiu la margine de Sat, m-ai dat Ion de suflet la Uitare, de sufletul Cuvântului m-ai dat!   Şi stau şi tac şi tac şi stau...cum tace şi stă-n salcâm nimicul tot şi-mi dă tot ce a strâns din viaţa mea prea lungă, mai lungă decât moartea...ă! hă! hă!   Şi-mi dă, şi iau...şi simt că mi se umple (încet, de tot) Uitarea cu Nimic – mai am vro trei secunde-n buzunare, şi-n ochi mi-i gol, şi-n inimă mi-i frig!   Mă str ...

Ilustraţia de pe prima copertă a volumului „Pedeapsa gutuiului” aparţine unui  pictor/grafician finlandez, Hugo Gerhard Simberg, se numeşte „Îngerul rănit” şi reprezintă doi oameni care transportă un înger pe o targă improvizată! Această ilustraţie este sfâşietoare prin conotaţiile spiritual-tragice, transpuse într-o tristă imagine a timpurilor şi vremurilor în care dumnezeirea e pe Cale de Dispariţie! Omul din faţa brancardei priveşte înainte, fără nici o spe ...

sapă de lemn. sau sapă de inox. gură de aur. sau botezător. iov necesar. profet. iluminat. spre slava Lui şi spre iertarea Lor.   spre slava Lui – a Celui care nu-i slujbaş în casa celor de Apoi, a Celui care-a zis: „sînt cel ce sînt! şi „cel ce este m-a trimis la voi”.   iertarea lor – a celor care stau cu ochii în pământ de-atâtea ori, dar îşi visează fruntea lângă cer, mereu crezând, mereu începători.   sapă de lemn. sau sapă de inox. iov necesar. profet ...

Copilăria, mama, tata, bunicul, bunica – elemente/cuvinte fără de care nu se poate trece din starea de Entuziasm nevinovat în starea de Poezie – populează frumos şi trist şi verosimil aceste două cărţi ale Luminiţei Mihai! La o privire atentă, se văd cărările/drumurile pe care a umblat/trecut Creatoarea, se observă foarte clar că Luminiţa nu s-a jucat de-a Lectura, că a pătruns Mecanismele şi Tainele marilor poeţi/prozatori ai Lumii, că Romantismul îi vine ca o Rochie ...

(!) ce sfântă iubire mi-a dat dumnezeu chiar în fiecare noapte şi chiar în fiecare zi, să mor de tot, înainte de orice trăire, şi să trăiesc de tot, după ce voi muri (!)   (!) cineva bate la uşă şi-mi zice definitiv: hai, vrei să nu ştii nimica, nici o dată!... eu mă duc şi scot cheseaua cu poezii amare şi-i spun că nu poate pleca nevindecată (!)   (!) şi o rog să stea până când nu mai poate de atât amar frumos şi atât frumos amar... şi încep să-i spun că pi ...

Iată un fragment din prefaţa prozatorului Theodor Parapiru la volumul Luminiţei Mihai, „Pedeapsa gutuiului”!...<<Poezia Luminiţei Mihai este o „coborâre în poveste”  pe cărările fascinante ale sensibilităţii filtrate prin conotaţii uneori antologice [„şi tot mai aproape-i sora mea de cer,/ aducând din înalt veşti despre pribegii mei ochi/ – căutători de învieri/ pe golgote despletite de cearcănul credinţei” – („coborâre în poveste”)] – alteori � ...

Nu ştiu cum se întâmpla că, de fiecare dată, când mă duceam acasă, mama şedea senină şi tristă în faţa porţii şi era foarte frumoasă   şi cu mâinile întinse spre dragul ei de băiat ajuns să rărească din ce în ce mai des dorul de părinţi şi de satul pe care l-a înţeles   din vorbele şi din dragostea ei – femeie de cuvânt şi de pace întotdeauna, chiar dacă plângea deseori şi aştepta până răsărea luna,   până răsărea soarele...până într-o iarn� ...