Scenariu sumbru pentru Combinat: ANAF, aproape să bage Liberty în faliment. INTERVIU cu Remus Borza, președintele EuroInsol

Slab-iască, un bătrân rupt de foame şi singurătate merge încolo, pe strada Domnească. Merge foarte încet. Parcă stă. Şi parcă se află în mişcare cu tot cu această stare...pe loc. Şi merge, şi merge...dar nu găseşte nimic, deşi ştie că pe aiastă stradă locuieşte, bine intenţionată, dar şi bine ascunsă, tava cu monade. Merge încolo, merge încoace...şi-şi murmură în barbă: "foaie verde...nu mai vine/ nici o vară pentru mine...!". Şi nimeni nu-l bagă în seam� ...

Mama scrie prin grădină,/ tata scrie prin ogradă... (scriu cu sapa, cu lopata,/ scriu cu sufletul, cu gândul)... mama ştie, tata ştie/ că, odată şi odată, vine vremea de citire,/ când, visând-o şi visându-l, ca şi cum ar fi aievea,/ le rostim învăţătura: cum să ne sfădim cu Zmeul,/ cum să ne jucăm de-a dura, cum să aşteptăm Ilene/ la pârleaz şi la fântână, cum să respectăm părinţii,/ cum să ştim limba română! Mama scrie...şi descântă/ despre viaţă, des ...

Noi, mai marii păcălitori ai electoratului gălăţean superficial, uite-aşa ne scotocirăm prin creieraşe şi uite-aşa hotărârăm să tragem alegătorii pe sfoară cu un morman de promisiuni/tâmpenii şi...cu podul peste Dunăre! Uite-aşa de măreţ şi de frumos şi de durabil l-am visat noi, bravii căpoşi ai oraşului cu negustori cumpliţi! Uite-aşa puserăm palma streaşină la ochi, noi, somnoroşii cu sediul pe Domnească, şi scrutarăm malul celălalt al bietului fluviu, şi ...

Nu mai am făină, Moara mea de Vânt... nici (în)totdeauna, nici din când în când, nu mai am răbdare, nu mai stau la rând... vreau să fac o turtă, să nu mor flămând!... Cei săraci ca mine, Moara mea de Vânt... nu au loc în ceruri, n-au nici pe pământ, nu-s primiţi în raiuri, nici în iaduri nu-s... sunt striviţi de minus, sunt mereu în plus! Dacă ai vreo milă, Moara mea de Vânt... vino mai încoace, tocmai unde sînt lângă cel mai singur Cavaler Trist, sfânt... şi adu ...

Vine o vreme când ceva ne/aşteptat se întâmplă, chiar dacă (aparent) de la pe/trecerea de pietoni până la vânzătoarea de lozuri nu se pe/trece nimic. Vine o vreme când ceva ne(mai)pomenit (îşi) începe căderea, aceasta fiind, de fapt, o pură şi simplă urcare. Vine o vreme când morfologia şi sintaxa iubirii cumpără un loz în plic şi câştigă (?) exact cât a cheltuit. Vine o vreme când căderea (de mai sus) chiar se întâlneşte cu urcarea (de mai jos) şi rostesc împr ...

Cică durerea-nnobilează şi căleşte, cică-ntru pururi nu se poate fără ea – sărmanul IOV se-ntâmplă zilnic, româneşte, din ce în ce mai mult, mai des, parcă CEVA dintr-un străfund mai abitir decât IDEEA dă dezlegare la căinţă şi dureri pe-acest picior de plai DIVIN...şi de aceea omul prezent nu are MÂINE şi nici IERI! Cică aceasta-i FERICIREA exemplară – să ai doar AZI, să-ngenunchezi şi să te-nchini, să fii smerit de bună voie, să te doară DE/SĂVÂRŞIR ...

Ţin să vă felicit cu cele mai rare şi alese emoţii de care mai sunt în stare în aceste momente din ce în ce mai unice pentru Galaţi. Ştiu ce eforturi uriaşe aţi făcut ca să participaţi la acest grandios festival mult mai important decât orice activitate culturală. Ştiu că v-a fost foarte greu să vă desprindeţi de minunatele şi uluitoarele cărţi scrise de celebra Sandra Brown, această Pavel Coruţ care a văzut lumina zilei şi întunericul nopţii în Waco de Texas. Şt ...

Din prima clipă a-nceput să mi se pară că nu-i nimic frumos şi sfânt şi-adevărat, că totu-i fals şi viclenie şi gargară – vis pus pe scenă de principiul INCREAT! N-a doua clipă a-nceput să mi se pară că e la fel ca-n prima clipă...şi n-am plâns, n-am dat cu parul în substanţa FUNCIARĂ, am râs cu lacrimi, fără noimă, ca un mânz! N-a treia clipă a-nceput să mi se pară că sunt ca-n prima, ca-ntr-a doua...că nu sunt decât erou într-o scenetă ordinară, într- ...

(!) am traversat atâtea sahare şi siberii, că mi-am tocit suflarea, picioarele şi gândul... şi-acum, când sunt aproape de capăt, să mă sperii de-o buturugă mică, de-un zeu al nesimţirii pe care nu-l mai rabdă nici cerul, nici pământul (?) nu, nu mă las în voia meschinăriei care-i şi slava ignoranţei şi moartea căprioarei (!) (!) nu, nu...înfrunt teroarea pe care o propagă (şi zi şi noapte, cinic) analfabeţii lumii... vlădică şi opincă sunt de aceeaşi teapă când ...

Năpustiţi-vă, dragii mei alegători! Înfulecaţi, urlaţi, dansaţi, scuipaţi, că d-aia aţi murit şi muriţi continuu în tot felul de revoluţii paşnice, violente şi culturale! Faceţi ce vreţi în aer, pe pământ şi în apă, că d-aia suntem liberi! Uite, scumpii mei alegători, cum ţopăie scrumbiile pe grătare, de bucurie! Şi ce apetisant mişcă dumnealor din coadă şi din buric! Zici că-s sirene/peşte de la bazin în sus, alea pe care le ademeneam pe vremuri de restriş ...