Datornicii gălățeni la stat, greu de executat silit. Popriri, sechestre și somații fără efect

"Când te însori, dacă te însori, trebuie să ai mare grijă, trebuie să fii foarte atent. Drumul căsătoriei se află foarte lung şi foarte greu. Deşi ţi se pare scurt şi uşor, nu-i deloc aşa. Deşi tu crezi şi zici că, strâmb fiind, are mai mult farmec, te înşeli. Drumul acesta nu-i colnic, nu-i cărare prin lanul de secară, nu-i potecă prin liziera cu ghiocei. De când e lumea şi pământul, acest drum se află foarte întortocheat, plin cu obstacole de tot felul, plin cu s ...

Şapte ani la Leagănul de Copii din Galaţi  A fost odată ca Totdeauna...un copil frumos ca un fluture. Sau...(invers, însă la fel de miraculos)...un fluture frumos ca un copil. Un alt fel de făt-frumos, pot să zic. Nu din tei, nu din lacrimă, nu din întâmplare...ci, pur şi simplu, din voinţa lui Dumnezeu. Şi nu un fluture de ivoriu, de diamant, de inox, de platină...ci din carne şi oase, adică biodegradabil, cum îi stă bine celui care ştie de unde vine şi unde pleacă Veşn ...

În fiecare zi, cam la aceeaşi oră, îl văd trecând spre Cimitir, prin dreptul fostului Bandajatul. Trece cu pas vioi, puţin aplecat către faţă, cu haine sărăcăcioase şi cernite, c-o desagă pe umăr, cu părul lung până la omoplaţi. Şi scoate fum. Mult fum de tutun ieftin. Nici de-al naibii nu dă ţigara dintre buze. O aprinde şi-o ţine aşa...trage din ea continuu...zici că-i burlan de locomotivă clasică. După cât îi de hotărât, se duce undeva, la sigur. Îl opresc � ...

Nu pot să-ţi spun că are ochiul umed cuvântul meu în formă de Ion, şi sufletul uscat, dar nu mă-ncumet să-i cer (la Cer, la Iad ori la Amvon)   vro îndurare, vro lumină-n Cale, vrun gând senin pe ţărmul vrunui vis...!... Ce singur-cuc...(ce aripi inegale!)... zboară naiv, prin sânul manuscris!   Scris şi citit cu genele-nclinate pe-un sfânt pastel rămas necunoscut când Mama ta năştea Eternitate şi Mama mea dădea frumos la Crud,   când omul era om şi fiara – fiară, ...

Sunt la o înmormântare neobişnuită. Din aia de fiţe. Şi cu fiţe. Cu feţe mortuare întrerupte de durere confecţionată. Cu lacrimi artificiale. Ca florile. Cu fanfară. Cu onoruri militare. Cu aer cernit pe dinafară. Că pe dinăuntru vibrează de roz. Cu bocitoare. Astea plâng de rup pământul. Torenţial. Mortu-i liniştit, lămurit, stăpân pe situaţie. Îl doare taman în veşnicie de plusurile şi de minusurile celor din alaiul funebru. Popa dă ultimele ordine înainte de a p ...

Asta-i de ieri... pe cea de azi o caut mâine, într-o sintaxă cu filet extra/veral... să vezi ce lux, ce amănunte-n conjugare, ce pur şi simplu-n psiho/patul conjugal! Şi ai să vezi morfologia-n plecăciune, şi pe genunchi, şi-n declinare, şi-n şpagat, cum repezeala din preludiu-i amăgirea şi destrămarea din postludiul agramat! Asta-i de ieri... pe cea de azi o caut mâine şi-o dau de hrană şi băut la numeral... şi-o să auzi ce hai pe moduri şi pe cazuri, şi ce pre/text f ...

Frumoasa mea femeie de tractir, te clevetesc stătutele urâte...!... Nu cântăresc nimic, nu mă mai mir şi nu mai număr: oare câţi şi câte,   din ceste/ceşti cu falsul pe obraz şi pe cuvânt, pricep că zbor înseamnă tot ce rămâne, tot ce-a mai rămas miraculos, din toamnă până-n toamnă?!   Sunt nişte substantive fără verb, doar subiecte fără predicate, îşi rod averea de sub unghii, fierb şi-nfig săgeata urii pe la spate!   Se dau de ceasul morţii când aud că e� ...

Atunci, la prima şi cea mai frumoasă întâlnire a noastră, i-am promis că am s-o fac şi am s-o îmbrac în rochie de crizantemireasă! Şi ea, prea mult răbdătoarea şi aşteptătoarea cestui moment, mai crede şi acum! Trebuie să creadă, că nu are încotro! Ea ştie că eu mă ţin de Cuvânt, chiar dacă miroase a Târziu! Ea ştie că o iubesc ireversibil, precum fenicienii, care îşi adorau corăbiile plecate-n largul Deşertăciunii, deşi erau siguri că toate sunt scufundate, ...

Suveica mea de dulce şi de post, declar război indiferenţei tale: te lustruiesc, te mângâi, te sărut ca pe-un totem, zis rugi şi osanale,   descânt să-ţi crească rostul şi să treci uşor, triumfătoare, prin urzeală, să nu se-ncurce iţele, să n-ai noduri pe pânză, intrigă banală!   Pun fire de păianjen pe mosor... şi-ntind (pe sul şi vis) aiastă fire, ca pe un câmp, unde se duc soldaţi să ţese imnuri moarte de iubire   pe toată arborada şi pe tot concret/abstrac ...

Am treabă cu el. Importantă. Vreau să-mi dea două găuri. Dar nu poate. Cică-i  ocupat. Se duce la mort. La un mort masculin. Care s-a stins aşa, pur şi simplu, de moarte bună. N-a suferit deloc. Mai degrabă la durut viaţa. Viaţa tuturor din jur l-a durut. Că pentru ei a muncit. Şi, când să trăiască (şi el) din pensie, a dat colţul. Şi nu era plictisit. Nu se săturase de trăit, cum se spune pe la noi. Chiar se pregătea s-o ducă până la capătul celălalt, da Jupâneasa ...