Între realism și speranțe. Termen incert de finalizare pentru Drumul Expres Galați - Brăila

Nimic mai adevărat! Aşa este: li se permite! Scuza-i stupidă: „n-avem pârghii, n-avem legi, n-avem instrumente, n-avem prerogative, n-avem abilitare, n-avem dispoziţie, n-avem...!”... Păi, dacă nu aveţi ce spuneţi că nu aveţi, de ce nu vă faceţi ce spuneţi că nu aveţi? Şi aşa-i devălmăşie în tot oraşul, şi aşa gunoaiele put şi mustesc la orice pas, şi aşa trăim într-o continuă degringoladă morală şi materială! Şi, prin urmare, oare nu-i necesar să avem m� ...

!nimic nu ştiu să spun despre iertare, nimic nu ştiu să spun despre păcat... absenţa ta miroase a cianură, toţi ochii tăi din ochi alune(ca)d! !nimic mai sfânt, nimic mai fără moarte nu poate fi-nainte şi-napoi, decât prezenţa ta devastatoare când ochii nu erau aşa de goi! !nimic nu trece şi nimic nu poate întuneca splendoarea de atunci, când poezia ta venea la mine cu păsări calde şi cu păsări lungi! !nimic nu este mai frumos ca moartea pe care o aştept de-atâta ti ...

Secretul se-ntâmplă în râpa cea mare, în râpa cea mică, în visuri...şi-n urme de păsări prin aer...şi-n gânduri rămase acolo, s-adune, să scadă, să scurme prin umbre uscate, prin plânsuri uscate, prin strigătul mamei cu inimă frântă când susul nu dă nici o clipă de ploaie... şi tata se-ndeamnă cu cerul la trântă!   S-aude, se vede-n sub/straturi...se află că taina aceasta-i zidită cu morţii când mâinile lor îndreptau adâncimea din templul iubirii, din lemnel ...

Da...alde tigoare îşi iau tălpăşiţa, poliţiştii ne dau garanţii, ne promit că suntem şi vom fi pe mâini bune, apărătoare în virtutea dreptului sacru la linişte, ordine publică şi bună simţire! Şi-i credem! Cum să nu crezi nişte uniforme delicate şi înarmate până-n...convingerea că autoritatea gălăţeană funcţionează fără cusur? Cum să nu simţi că-ţi cresc aripi la gândul că cineva, acolo, mai sus ori mai jos, te iubeşte de rupe pământul, te păzeşte d ...

Zău că prietenii mei mă lasă paf! Nu credeam că mai pot fi atâta de aproape de Poezie! Credeam că sunt doar nişte oameni cumsecade, doar nişte observatori ai tarelor sociale şi sufleteşti, doar nişte fini cunoscători ai metehnelor naţionale, ai apucăturilor celor care se consideră muritori! Dar, spre marea mea bucurie şi spre meritata lor onoare, constat că îmi recită impecabil din mari poeţi clasici şi moderni! Moş Ion Mutelcă mă face zob cu Serghei Esenin şi Mihail Iu ...

!încet, la deal, pe vrejul de fasole, mă duc să caut capăt sărăciei... habar nu am ce mă aşteptă-n ceruri... şi-n ceruri...amăgirea cât de vie-i!   !mai ai puţin! – (aud o voce calmă şi tare plictisită, pare-mi-se) – pe lângă mine trec...(fără păsare, frumos, la vale)...nişte mona-lise!   !cobor (voios) din straşnica fasole... şi fluier a minune şi-a mirare: un pictor uriaş mă desenează printre gioconde sforăind la soare!   !sunt lămurit: nimic de dus la gur ...

De data aceasta, e rândul meu să conduc discuţia, să iscodesc, să pun întrebări, să cer răspunsuri, să fac observaţii, să avertizez, să, să, să...!...Până acum, în tot desfăşurătorul şi înfăşurătorul întâlnirilor noastre, octogenarii mei, doi crescuţi în isteţime (clasică) ţărănească şi-n cultul muncii fără zăbavă, au fost cei de pe capră, ei au fost la cârmă, ei m-au năucit cu plânsorile şi cu cererile lor, care mai de care mai justificate, care ma ...

E clopotul...nu poate altceva să fie mai curat în calea mea!... ding-dang!...vesteşte lumii din apoi că i-a venit norocul înapoi!   Mintea întreabă, umblă şi socoate: oare de ce la naştere nu bate? de ce nu bate la botez, la nuntă? viaţa, cumva, o fi aşa măruntă?   Chiar naşterea o fi dezîndurare? o fi (botezul) umbră la splendoare? nunta o fi cuibar cu pui de lele?... de ce nu bate clopotul...de ele?   La urma urmei, viaţa n-a-nceput ca o prefaţă la necunoscut? frica de ...

Am visat că mă trezesc din somn... şi deschid ochii...şi mă prind în joacă... ştiu să joc, nu ştiu să joc, totuna-i... (nu) are ce şi (n)-are cum să-mi placă!   Văd viitor naiv până-n prezent, până-n trecut...nu ştie cine-l cheamă... (s)clipiri ne/vii, ne/tot şi ne/pământ: aceeaşi glacială pan(o)(a)ramă!   Şi joc, şi joc...mai bine ar, cultiv... dacă-ngropare nu-i, nu-i dezgropare... nu poate fi nici tot şi nici nimic... dacă nu ară, nimeni nu (mai) are!   Ar ...

Ieri, în drum/marş voios către administraţia Cimitirelor, îl întâlnesc pe prietenul Vasile Cherpedin. Nu-i singur. E însoţit de Ion Mutelcă, celălalt tovarăş al meu şi al lui. Ne salutăm tustrei, reciproc şi avantajos, pentru că nu ne-am văzut din zilele Crăciunului 2015. Ne facem urările de An Nou, ne mulţumim că existăm, că putem circula, că suntem întregi în lumea pusă cu tot dinadinsul să înalţe cât mai repede Noul Babilon. Amândoi, pe rând, mă întreabă r ...