O absolventă de CNVA, viitor inginer militar, şi profesorul ei vorbesc despre cariera în armată

A fost frumos?... a fost foarte frumos!... Şi nu mai ştiu dacă ţi-aduci aminte cum ne duceam în gară s-aşteptăm (lunateci, zgribuliţi, fără cuvinte) pe cineva de-al nostru, rar şi drag, apropiat, venind dintr-un departe... venea... ori nu venea... juram să stăm şi s-aşteptăm (cuminţi) până la moarte! Şi ne uitam, ne tot uitam spre nord, spre sud, spre cer, spre fluier şi lumină, şi tot credeam că trenul nostru-i rău, că nu mai poate, nu mai vrea să vină (în veac ...

De o mie şi unu de feluri sunt domnişoarele. Domnişoare de casă. Domnişoare de unică folosinţă. De folosinţă îndelungată. De uz didactic. De companie. De asalt. De treabă. De geaba. De... ştiţi dumneavoastră mult mai bine de câte feluri mai sunt domnişoarele pe mărgica asta de lut şi suprasaturată de convenţional, farafastâcuri, complezenţă, prefăcătorie, mişmaşuri...!... Însă, dintre toate şi printre toate, cea mai importantă mi se pare una, numai una: domnişoa ...

Auzisem de la cei mai mari şi mai deştepţi şi mai daţi în 3,14 (cum zice Nichita, antrenorul de îngeri) că n-am ce căuta pe planeta asta (vai de cucurigu ei!) dacă nu-l citesc pe Edgar Allan Poe. Desigur, i-am ascultat pe aceşti modeşti inteligenţi şi, astfel, am intrat în macabrul şi în goticul şi în horrorul şi în disperarea celui care mi-a marcat adolescenţa şi sufletul, mai ales cu "Annabel Lee", "Corbul" şi "Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Abia după această marc ...

De mâine, gata, nu mai scriu... mă dau la fund (cum se mai spune)... a fost frumos, este târziu... şi floarea-soarelui apune! De mâine, gata, pun pe foc proiecte, visuri şi himere, nu mă mai mint, nu mă mai joc... şi nu mai zic la revedere! De mâine, gata, mă ocup de toate cărţile pe care le-am dat la praf, le-am dat la lup sau le-am uitat la întâmplare! De mâine, gata, stau mereu şi mă reped la poezie, înmormântez un dumnezeu pe care ţi l-am spus şi ţie! De mâine, ga ...

Ce bolnavă-i moara mea din vale! ce bolnavă-i moara mea din deal!... calul nu mai are don Quijote, don Quijote nu mai are cal!   Pentru astă boală nu sunt leacuri... toate stau cu aripa-n pământ... şi-or să moară toate...or să moară chiar şi-n zarea omului de rând!   Şi mă-ntreb: ce va să facă vântul? unde-o să-şi mai deie din avânt? fără mori, ca va să facă omul fericit că nu mai are Când,   bucuros că nu mai are Unde, liniştit că nu mai are Cum să-şi mai lase ...

Cu iertarea-i greu. Foarte greu, dacă nu-i imposibil. Cum, oare, să dau lucrare de control la iertare când hurui de păcate? Nu cred că-i de aflat în lumea asta (şi nici în altă lume) vrun păcătos mai mare decât mine, vrun netrebnic bun de dat exemplu de model, cum sunt eu. Stâlpul firesc al infamiei lipseşte din mijlocul satului...şi cred că nimeni nu (mai) are timp să supună oprobriului public un rătăcit conservator şi un romantic pesimit în ceastă lume contemporană, în ...

La ciocârlia din ziarul de ieri. Cum să nu dau lucrare de control la ciocârlie? La ciocârlie să nu dau? Chiar la ciocârlie? Un fel de lucrare de control la măreţie, s-ar putea numi! Un fel de lucrare de control la tril, pot zice! Un fel de dare de samă la frumuseţe! Nu la orice fel de frumuseţe! Frumuseţea aceea, totdeauna la capăt! La capătul dinspre-nceput! La cel mai curat capăt!...Pe ce fel de coală să scriu această lucrare de control? Nici o coală de hârtile nu-i potrivi ...

Ce frumoasă floare la ureche, la urechea ta, nu a oricui, floare dintr-o margine de râpă...!... Spune, doamnă...(dacă poţi să spui,   dacă ştii şi dacă vrei să-nveţe cei care nici râpă n-au avut, cei care-au spus rău lângă o floare, cei fără prezentul din trecut)...   ce înseamnă, cum se-ntinde mâna după toată vraja din adânc, după tot misterul pur şi simplu, unde sălcii (toată viaţa) plâng   de tristeţe că se surpă gândul şi de bucurie că mai sunt visuri ...

N-am la îndemână o monastire normală. O monastire mare, vreau să zic. N-am, dar trebuie să dau lucrare de control la ea, neapărat. Trebuie să mă descurc, adică. Prin urmare, apelez la un schit. La o monastire mică, zice-se. Din asta (mică) am. Am un schit, adică. Nu-i al meu, da-i ş-al meu. I se spune Schitul Zimbru. E vechi. Şi proaspăt refăcut. Încă nu are chilii. Şi nici călugăriţe. C-o să fie schit de maici, se zvoneşte-n cătunul cu acelaşi nume. Abia aştept să s ...

Desenează fluturi pe asfalt… (fluturi mulţi, cu cretă colorată)… şi-i descântă şi le spune cum, când şi unde au mai fost odată   şi-au trăit şi au murit frumos, fluturându-şi rostul pentru cine poate înţelege că mai sunt liniştiri, chiar dacă-s mai puţine   cantilene, lăcrămări şi-uimiri printre mâini întinse-n fluturare de batiste şi năframe când trenu-i gata-n gări despărţitoare!   Desenează fluturi pe asfalt… (pentru toţi sărmanii desenează)… � ...