Mașini vandalizate sâmbătă noaptea, în centrul orașului

Mă duc peste drum să-mi iau papă. Nu chiar papă, fiindcă nu-s din ăla gasteropod, ci păpicăVreau să pap niţel. Nu şniţel, că-s alergic la ăsta. Tocmai până peste drum... nu-i aşa departe. Drumul, însă, nu-i aproape. Nu-i nimic. Până la drum, merg mai mult. Dar, apoi, merg puţin până dincolo... Sigur că da! mai mult durează cât cobor din clădire, ce naiba! dă-o încolo de treabă! doar n-o să vină peste/drumul la mine, nu?... Hai, gata, vorba lungă, sărăcia omulu ...

Sunt măgădău tuns zero. Am ceafă groasă, cu slănină reliefată în valuri greţoase sub lanţul de aur şi de neam prostAm ochii roşii fiindcă toată noaptea meditez la ce să mai fur, cui să-i mai dau în cap, pe cine să mai păcălesc, pe cine şi ce să mai sfidez, pe cine să mai scuip. Sunt foarte rău. Nimeni n-are curaj să-mi spună "dă-te mai încolo", "ai şi tu oleacă de bun-simţ", "fii politicos", "respectă legea"... şi alte bazaconii din astea. Şi, ca orice imbecil, ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Motto:"sigur că nu! nu vezi că nu mai merge?/ las-o acolo, pleacă, uite-aşa! du-te acum şi adu-l să încerce!/ n-o să mai zică-n veci...sigur că da!"                                                                                (Iolanda Cremene) (!) ieri ai crezut că-i tocmai mâine seară,fără să ştii că eşti alaltăieri,mâine-ai aflat, fără ...

Din colecția "Cele mai frumoase elegii rămase tablou" (!) erau femei din ce în ce mai rare/ şi toate încăpeau într-un cuvânt -poeţii sărutau statui de sare/ şi universul coborâse pe pământ (!)(!) încet abia se contura în zare/ un strop de cer un strop de orizont -poeţii sărutau statui de sare/ şi le luau în raniţe pe front (!)(!) când mai târziu s-a scufundat în mare/ prima femeie-peşte fără gene -poeţii sărutau statui de sare/ trăgeau cu versuri oarbe în sirene ( ...

Astăzi, după ce pleacă mama la bunica Maria, mă duc în salcâmii uriaşi ai lui bădia Iancu Cujbă, de la vale de noi. Nu cred că mă vede când oi sări gardul, fiindcă-i duminică, e amiaza mare, şi se hodineşte şi el, că-i rupt de muncă, după o săptămână la via ceapeului. Şi nici mama nu cred că se întoarce aşa repede, că Rădeştiu-i la doi-trei kilometri, nu la o azvârlitură de ţurcă.Mă duc în salcâmii ăştia, fiindcă n-am mai fost de mult în ei, cu ei, pent ...

Pune mâna şi bate sapa! bate-o pe-a ta, să văd dacă pricepi ce-nseamnă, ş-apoi le iei şi pe celelalte la bătaie! celelalte sape, adică! înţelegi despre ce-i vorba, da? acuma, că n-avem timp să pierdem vremea mâine, da? ştii foarte bine că avem mult de mers şi trebuie să plecăm cu noaptea în cap! d-aia trebuie să le baţi acum, chiar dacă eşti ostenit, vrei să te culci sau n-ai chef! hai, du-te şi ia ciocanul de bătut unelte, ia şina de cale ferată, aia pe care am adu ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii despre doi" ea râvneşte urmele pe care/ le-a lăsat lumina... eu nu lasurme pe cenuşi întâmplătoare.../ gheaţa se înalţă pas cu pasşi vreodată nu se ştie dacă/ domnul va mai da să ne-ntâlnimcăci e prea pustie lumea largă/ - vântul bate dinspre ţintirimam de ispăşit nouă păcate:/ nesimţirea de a fi trăitrâs de sfinx cu lacrimi îngheţate/ între plus şi minus infinitare de trăit fără oprire/ drumul lung al omului curat:al mi ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) cu mâinile prin luturi de oale şi de casă,cu ochii dinspre zare tocmai luându-şi seama,cu glasul dinspre cântec, senină şi frumoasă,mi-a spus întotdeauna: SI VIS AMARI, AMA (!)(!) desigur, nu e vreme de ALT FELl, nu e vremede NU, de MAI ÎNCOLO, de CE, de NU SE POATE,nu-i timp de aşteptare, nu-i timp de anateme,chiar dacă sunt şi-atâtea iubiri nevertebrate (!)(!) nu-i timp de dat afară când văd câtă răbdareaşează-nt ...

Dacă toată viaţa face parte din toată moartea, şi dacă toată moartea face parte din toată viaţa, şi dacă ştiu cât/cum linia infinitezimală dintre aceste două elemente fireşti/barbare... oare la ce mama zmeilor mă mai înclin în faţa zidurilor oarbe ale in/diferenţei în puzderii pe scoarţa acestui rotund? Dacă nimeni cultivă nimicul, şi dacă nimicul se lasă cules de tot... oare la ce mama pădurii mai sper să se îndrepte ce-i strâmb prin definiţie, şi încă şi ma ...

Când te loveşti prima oară de lumina-i, îţi vine să crezi şi să zici că ţi-a pus Demiurgul mâna în cap, chiar dacă nu ştii nimic despre Ea şi despre DemiurgNu înţelegi rostu-i general şi particular, nu ştii să spui dacă-ţi place sau nu-ţi place, dacă e bine ce face sau dacă nu-i rău ce faci. Pur şi simplu, stai pur şi simplu şi te miri fără să ştii ce-i mirarea. Apoi, după prima secundă în aceste coordonate, devii impur şi complicat, smiorcăi, faci nazuri, � ...