Remiză dreaptă în faţa unui public numeros: Oțelul - Rapid 1-1

Astăzi sunt furioasă. Ştiu, e cald de o săptămână, dar nu de asta sunt furioasă. M-am săturat de furnizorii de utilităţi şi de felul în care, lună de lună, ne scot din buzunar mai mulţi bani. Citire la distanţă, autocitire, dar cu verificare periodică, diferite tipuri de contoare, nu mai ştiu ce senzori şi ultrasenzori şi toate astea pentru ce? Până la urmă, preţul serviciului, calitatea produsului şi absolut tot ceea ce înseamnă relaţia cu aceşti furnizori este ex ...

Printre reacţiile cititorilor la cel mai recent editorial, cel despre obiceiurile la înmormântări (şi nu numai) s-a aflat şi una pe care o anticipam şi care reprezenta de fapt ideea pentru următorul: şi anume că nu e firesc să existe, în proximitatea Spitalului de Urgenţă, atât de multe magazine funerare, cu sicrie şi coroane în vitrină. Înainte să facem argumentaţia necesară, vreau să precizez un lucru: este nevoie de comercianţi de acest gen, nu le contest utilitatea, ...

Nu ştiu alţii cum sunt, vorba marelui hâtru Creangă, dar eu, când am auzit că nu mai e permis să se meargă, pe stradă, cu alai în urma mortului, m-am bucurat. Unu, că, să fim sinceri, nu e deloc o fericire, indiferent de vremea de afară. Doi, că oricum eşti stors de puteri, şi fizic, şi emoţional, numai bun să cazi sub maşina cu coşciugul, dacă scapă şoferul frâna. Trei, că încurci traficul. Patru, că nu e deloc o plăcere să fii martor la durerea altora, vrând, nev ...

În ciuda vremurilor tulburi pe care le trăim, a dificultăţilor de tot felul, dragostea are un mod propriu de a trece peste orice obstacol. Şi dacă, uneori, ea apare fulgerător, te ia pe sus şi te năuceşte, alteori e chiar lângă tine, într-un om pe care-l vezi zilnic, şi te aşteaptă, calmă şi răbdătoare, să îţi dai seama că e acolo. O asemenea iubire trăiesc Claudia Comănescu şi Dan Caburgan, iar noi, colegii, am fost martorii unui sentiment care a crescut o dată cu ei ...

Dacă mai era nevoie de aşa ceva, a treia seară a Festivalului "Rock la Dunăre" 2015 a demonstrat că iubitorii muzicii rock nu sunt nişte spectatori de ocazie, ci cu adevărat împătimiţi. Nu se lasă speriaţi de primii stropi de ploaie sau de vremea rea, nu pleacă acasă la prima rafală de vânt, ci, dimpotrivă, mai scot o umbrelă, mai împrumută una uriaşă de la un chioşc, mai pun pe cap o pungă de plastic, se adăpostesc sub o folie uriaşă sau scot covoraşul de cauciuc de ...

Îmi amintesc perfect vremurile de dinainte de 1990, când gălăţenii îi invidiau pe brăileni pentru că la ei încă se mai găsea de mâncare. Şi aşa era. Poate fiindcă nu fusese secretarul de partid pe judeţ aşa de afurisit, poate pentru că la Brăila etnicii greci erau în poziţii-cheie ale comerţului, iar asta se simţea, nu ştiu să zic exact de ce, dar în oraşul vecin încă se mai găseau unele, altele. Aşa cum acum se găsesc haine mai frumoase, cărţi mai bune, filme l ...

Emoţii multe, în a doua zi a Festivalului "Rock la Dunăre", atât pentru organizatori, cât şi pentru spectatori: nişte nori de ploaie ameninţau urât, strângându-se unul într-altul deasupra stadionului "Dunărea". Gălăţenii nu s-au lăsat speriaţi însă, punând mâna pe umbrele de acasă sau, în lipsa prevederii, cumpărând o pelerină de ploaie de la comercianţii din incintă. Vânzătorii de bere se uitau cu ciudă la cer, sperând că ploaia totuşi nu le va subţia profit ...

Şi a fost prima seară de „Rock la Dunăre”. Oameni frumoşi, în mare parte civilizaţi - dar s-ar putea şi fără gunoaie lăsate în urmă - muzică bună şi foarte bună, organizare pe măsură. Am apreciat la modul cel mai onest toaletele ecologice curate, cu hârtie igienică şi dezinfectant cât trebuie, pe care le puteai folosi şi la finalul serii. Nu am apreciat deloc ţigările stinse pe gazon, deşi mai toată lumea avea măcar o cutie de bere sau un pahar gol pe care s ...

Nesimţirea nu are nevoie de şcoală, zicea bunica mea, demult, în alte vremuri, din acelea în care de mic învăţai să dai bună ziua, să nu trânteşti uşile, să respecţi somnul altcuiva, să aştepţi să-ţi vină rândul la vorbă. Chestiuni din astea demodate, care acum sunt, din păcate, doar subiecte de glumă. Nu prea înţelegeam eu, copil fiind, cum vine treaba cu nesimţirea şi cu şcoala, dar acum, din nefericire, o ştiu mult prea bine. Nu e nevoie de învăţătură ca ...

Poveşti ale unor femei abuzate de soţi sau parteneri sunt multe. Dureros de multe. Şi nu sunt, cum s-ar crede, rezervate păturii de jos a societăţii. Nu trebuie neapărat să fi fost săracă în copilărie, neiubită de părinţi şi de fraţi, nu trebuie să faci parte dintr-o categorie de risc. Li se întâmplă să fie bătute crunt doar pentru o privire a unui alt bărbat - sau pentru iluzia că acea privire ar fi existat - şi femeilor care, cel puţin la prima vedere, au toate atuur ...