Restricțiile de pe bulevardul Coșbuc, prelungite a doua oară

Doamnelor şi domnilor, în această seară răsare numai o bucată de lună. V-aţi pus, vreodată, întrebarea de ce luna răsare şi vine bucată cu bucată? Dacă nu, trebuie să vă uitaţi cu mare şi aleasă atenţie şi să vedeţi că luna nu răsare niciodată întreagă, cum nici iubirea nu răsare şi nu vine întreagă niciodată... Sigur că da! Iată, chiar acum, eu stau cu zmeul de vorbă în poarta Copilăriei. Şi stăm de vorbă încet, iar el o face pe prostul. Şi stăm de v ...

Mă urmăreşti ca un blestem care nu iartă, dar nici nu-mi măsoară păcatul de-a nu crede că nu ai trup de fântână, suflet de vioară! Mă urmăreşti ca un triumf al setei, ca o notă grea, de plată: păcatul de a fi respirator mereu, n-această lume răsuflată! Sol, la, re, mi, mi, re, la, sol - când s-o sfârşi această urmărire, să nu mă-ntrebi, fiindcă n-am să ştiu care-i răspunsul la înmărmurire! Sigur că da, sigur că da - numai atât mai vreau să-ţi zic eu, ţi ...

Ce bine că, în sfârşit, pleacă scărpinătorul din magazin! sper să-mi iau şi eu o ţâră de pace şi iubire, dacă nu cumva o va lua pe toată doamna din faţa mea, fiindcă văd că are un morman de sacoşe pline cu altfel de pace şi cu altfel de iubire (în tele/viziunea ei, desigur)... Sigur că da! iată, stimabila cocoană, ţeapănă în halat şi cu o pungă de plastic peste părul în bigudiuri, se pregăteşte îndelung să înceapă să cumpere! observ că o cunoaşte pe vân ...

Ce minunat mi se pare acest peste/drum! parcă ar fi partea aceea, partea drumului cu o singură parte! parcă nici nu-mi vine să trec! parcă nici nu-mi mai trebuie papă! parcă, deodată, nu mai sunt omul care are drum cu două părţi, ci omul care trăieşte toată viaţa în/peste drumul cu o singură parte! cum naiba să nu-mi piară foamea când, în sfârşit, am posibilitatea să văd asemenea minune?... (cred că omul de dincolo se uită la mine şi crede că eu sunt omul de dincolo, ...

(!) când a bătut la uşă o lumină el se uita-n oglindă şi credea că nu mai poate nimenea să vină să-i ceară iertăciune şi să-i dea (!) (!) era acolo, printre substantive, uitat de zei şi hăituit de stele, tăcea pe foc, plângea pe hieroglife - un semn banal, o cruce de nuiele (!) (!) şi s-a desprins, şi a fugit să vadă, şi a deschis, şi a plecat departe - lumina a intrat nevinovată, dar n-a găsit în casă nici o moarte (!) (!) şi a privit, şi a uitat să mintă - t ...

Mă duc peste drum să-mi iau papă. Nu chiar papă, fiindcă nu-s din ăla gasteropod, ci păpică. Vreau să pap niţel. Nu şniţel, că-s alergic la ăsta. Tocmai până peste drum... nu-i aşa departe. Drumul, însă, nu-i aproape. Nu-i nimic. Până la drum, merg mai mult. Dar, apoi, merg puţin până dincolo... Sigur că da! mai mult durează cât cobor din clădire, ce naiba! dă-o încolo de treabă! doar n-o să vină peste/drumul la mine, nu?... Hai, gata, vorbă lungă, sărăcia om ...

(!) vin oameni să-şi aduc-aminte/ că au mai fost odinioară aici şi-au devorat cuvinte/ rostite pentru prima oară (!) (!) vin preoţi şi cerşesc iertare/ pentru păcatele aceste şi pentru tot ce-i nerăbdare/ şi rău sub minunări celeste (!) (!) vin oameni şi încep s-audă/ rostogolirea curăţiei dinspre lumina (re)născută/ să se (re)vadă cât de vie-i (!) (!) vin lupi şi îndrăznesc să urle/ din răutatea lor firească - poeţii scriu frumos pe turle/ cuvinte care vor să na ...

Sunt măgădău tuns zero. Am ceafă groasă, cu slănină reliefată în valuri greţoase sub lanţul de aur şi de neam prost. Am ochii roşii, fiindcă toată noaptea meditez la ce să mai fur, cui să-i mai dau în cap, pe cine să mai păcălesc, pe cine şi ce să mai sfidez, pe cine să mai scuip. Sunt foarte rău. Nimeni n-are curaj să-mi spună "dă-te mai încolo", "ai şi tu oleacă de bun simţ", "fii politicos", "respectă legea"... şi alte bazaconii din astea. Şi, ca orice imbec ...

(!) cutia mea sentimentală/ e plină cu bijuterii - fluturi de lampă, ochi de vază,/ ciorapi şi lacrimi fumurii, danteluri mov, tocmai de unde/ am vrut s-ajung, dar n-am ajuns, garoafe negre-ncremenite/ pe un picior fără răspuns, târziuri spuse mai devreme,/ devremuri spuse mai târziu, pene de păsări fără milă,/ nisip, relicve de pustiu, rochia mamei (de mireasă),/ praştia mea (de vânător), cămaşa tatălui (de mire),/ timpul (picior peste picior), sperietoarea mea frumoasă/ ...

Ieri m-am întâlnit cu-n virus/ mândru, în tramvaiul trei - venea, harnic, de la muncă,/ ori venea de la femei - şi stătea, maestrul virus,/ pe o bancă, foarte drept... şi plângea că nu mâncase/ nici pulpiţă şi nici piept! Oamenii - ce fel de oameni!/ - se uitau la el, cântând: doamne, iartă-l, e un virus/ emblematic şi plăpând, e un virus fără vină,/ trist, flămând, cu fundul gol, seamănă cu noi, vezi bine,/ e scăpat de sub control, are şi copii, şi rude,/ are fin ...