Restaurantul ”Levant” a luat foc în timpul unei petreceri. Zeci de oameni se aflau în interior (VIDEO)

Mă dau (din adânc) mai adânc...mi se pare prea lung şi prea lacom cest Jos Vertical, prea cinic şi gol să mai spun că nu doare Uitarea rămasă năucă pe mal! Nu-i nimeni pe margini să-ntindă o mână măcar de adio (răspuns la-ntrebare)... Cobor...se aude Uitarea stăpână eternă pe Tot ce-i Nimic în Mişcare! Mă sui (din înalt) mai înalt...mi se pare o bestie strictă cest Sus Vertical: n-aude, nu vede, nu cere iertare Uitării rămase năucă pe mal! Şi urc...(nu mai sunt or ...

Cu o Zi şi o Noapte înainte de a muri, Mama a visat un Cireş Amar, înflorit! Cireşul Amar din Grădina Părintească, pus de Tata, odinioară, când încă mai plecau şi mai veneau Păsările Călătoare! Printre ultimele Lacrămi de Durere, Mama a reuşit să-mi povestească Visul...şi să mă roage să nu-l uit Niciodată, cum nici ea nu mă va uita Nicicând! Iacătă! Te salut, Cireşul meu Amar până în secunda morţii, până dincolo de moarte! Mă uita la tine şi nu-mi vine să ...

Banii sau Viaţa! – aud o voce limpede şi răspicată şi temătoare la spatele meu fără armură, fără nici o apărare. Nici măcar nu mă opresc, nici măcar nu mă sperii, nici măcar nu (mă) întreb cine-i, chiar dacă simt răceala revolverului între omoplaţi, chiar dacă nu mi se pare o glumă a unui alienat rătăcit pe o planetă plină cu alienaţi. Banii sau Viaţa! – tună iarăşi glasul necunoscut şi dur şi ameninţător. Fără să mă opresc, mă uit peste umăr � ...

De mult n-am mai vorbit şi n-am mai scris despre Lună! De parcă n-ar mai fi! De parcă aş fi supărat pe Ea! De parcă mi-ar fi făcut vreun rău! De parcă n-am stat niciodată-n Lumina şi-n Umbra Ei!... Luna - această Regină ne/răbdătoare cu mine şi cu alţii de-aceeaşi dimensiune, această splendidă Mizericordioasă şi Plină şi Goală şi Nouă şi Veche - încă mă mai aşteaptă să-i pun Senectutea pe Mers Înapoi! Fiindcă aşa i-am promis într-o fabuloasă Copilărie, c� ...

(!) bate vântul la poartă/ - al dracului bate - nemurirea e moartă/... şi multe sunt toate (!) (!) şi mă duc să nu văd/... şi mă duc să n-aud - se anunţă prăpăd/ pe rotundul de lut (!) (!) bate vântul prin artă/ - al dracului vânt - vioara e spartă/... şi multe mai sînt (!) (!) şi mă duc şi mă-ntorc/... mă întorc şi mă duc - mi se pare noroc/ pogorârea pe rug (!) (!) intru-n artă haihui/ şi găsesc doar lozinci - rugineşte-n statui... leonardo da vinci (!) (!) s ...

Sigur că da! Iată, simpatici şi simpatizaţi şi simpatizanţi aplaudă pe/trecerea lui Petrică Păpuşă prin faţa Teatrului Dramatic, unde actorul şi-a lăsat/aşternut câte oleacă din Sufletul său la fiecare spectacol în care a jucat, dar nu s-a jucat! Iată, chiar Duhul actriţei Fani Tardini se aude şi se înclină într-aceste ultime secunde ale lui Petrică pe pământ! Iată, chiar şi Văzduhul se închină întru memoria sa! E frumos şi trist, e tragic... e o Divină Traged ...

Era târziu când am aflat/ Sufletul tău Nenumărat... era târziu când am pierdut/ Sufletul tău Neînceput... era târziu când am deschis/ Sufletul tău Ne/manuscris... era târziu când am visat/ Sufletul tău Ne/predicat... era târziu când am citit/ Sufletul tău În Măr Murit... era Încet când m-ai ucis,/ Sufletul meu Între Deschis... între Acuma şi Atunci,/ între Avari şi Nibelungi... între Ce Este, dacă nu-i/ Cruce în Credere şi-n Cui...?! Era devreme când era/ Nimic în ...

Într-o zi frumoasă, dar tristă, alaltăieri, am fost după/cu actorul Petrică Păpuşă! Unii spun că l-am condus pe Ultimul Drum! Însă nu despre asta facem scriere aici şi acum! Eu cred/consider că l-am condus pe Primul Drum... fără de care nu se poate ajunge exact Înainte de Naştere, unde a fost fiecare, chiar dacă nu vrea să priceapă că Viaţa nu-i altceva decât distanţa dintre Des/Cântecul de Leagăn şi Prohod! Însă nu despre asta facem scriere aici şi acum! Desigur, ...

Moto: "unul câte unul, trec atâtea vise./ n-am nici un păianjen, parc-am asfinţit./ vine răzbunarea păsării ucise./ intră noaptea-n mine ca o maică-n schit./                                                                                        (Iolanda Cremene) Stau la capătul Sosirii,/ poate se îndură, poate mă aude şi mă vede,/ şi mă trece-n cont, şi vine să-mi deschidă poarta, uşa,/ ge ...

Dacă am dreptul la linişte? Îl am. Cu vârf şi îndesat, vorba celui care dă un ciur de făină cu titlu de împrumut. Am dreptul la linişte exact din secunda zero la puterea minus patruzeci, după cum a calculat nenea Max Planck. Chiar am şi ţidulă de proprietate, şi certificate, şi scrisori de acreditare. Dar ce nu am eu ca să dovedesc dreptul la linişte?! Numai că, ăsta-i chichirezul, toate aceste înscrisuri sunt inutile, sunt egale cu domnul Zero. Fiindcă sunt mult mai mulţ ...