Restricțiile de pe bulevardul Coșbuc, prelungite a doua oară

S-a sfârşit vremea indiferenţei, nu mai suntem afară, nu mai e timp de pierdut şi drum de întors: să luăm nişte pâine de grâu sau nişte pâine de secară şi să-i ducem (repede) vrăjitorului din O(r)Z! Dacă nu mai avem secară sau nu mai avem grâu, să-i ducem (repede-repede) nişte mămăligă, fiindcă, iată, i-a ajuns moartea până la brâu: nu mai cere, nu mai râde, nu mai plânge, nu mai strigă! Este posibil să nu mai avem nici mămăligă, este posibil să nu mai avem ...

Mă numesc şofer pe autobuz. Nu pe autobuz, deasupra, ci la volan. Sunt meseriaş, adică, pe un autobuz de transport în comun. Autobuzul pe care sunt şofer e de mâna a doua. Îl conduc încet, repede, legal, aiurea, corect, respectuos... după cum vor muşchii mei bicepşi şi tricepşi brahiali, dar şi cei de mai sus, adică muşchiuleţii cerebrali. Aşadar, sunt cu dumnealui pe stradă, sâmbătă, 14 Cuptor, antemeridian. Pilotez pe un traseu paralel cu altele şi sunt sprinten şi ves ...

Parcă nici salcâmii nu mai pot/ da de ştire păsărilor care plămădesc misterul în cuibare,/ c-am rămas prizonier la nord! N-are cine-mi ţine de urât,/ cine-mi pune ceai în călimară, cine-mi scrie a ultima oară/ primul lied la timp, măcar atât! N-are cine-mi spune: te salut,/ omule, să ştii că nu se poate, peste tot sunt păsări îngheţate,/ nici salcâmii nu se mai aud! Sunt captivul gheţurilor, sunt/ condamnat la ceastă întrebare: cine-mi trage sania în care/ stă bles ...

Vino să-mi ceteşti în Steauă/ că-i din ce în ce mai chioară/ şi-i din ce în ce mai surdă/ şi mai singură-n Sfârşit!/ pân-acum s-a dat dea dura,/ a durat fără măsură/ şi m(i)-a tot (s)clipit pe boltă/ orbitor şi (ne)citit!// Steaua-i perpendiculară/ prin adâncuri şi înalturi definite fără Capăt,/ într-un Gol nenumărat!/ printre strâmbe, printre drepte-i/ a-ntunericului Miră..!/ e o Steauă Manuscrisă/ pe Murdar şi pe Curat!// Spun să vii măcar o Noapte,/ spun ...

Muscalule scăldat în lăcomie, murdar de sânge, dur cu ochii goi, fii credincios măcar o dată-n viaţă... şi dă-ne Basarabia-napoi!   Ai tot muşcat, muscalule, ca fiara, din sufletul şi gândurile ei... te dai ne znaiu şi o faci pe prostul... vrei să ne furi şi pupăza din tei?!   Ai tot umplut şi cerul şi pământul cu stalini, molotovi şi alţi păgâni... şi nea-i luat din viaţă şi din moarte... vrei să ne iei şi apa din fântâni?!   Fii credincios măcar o dată- ...

1. Prefaţă Mă duc să iau nişte poezie şi nişte proză şi nişte teatru din chioşcul cu cărţi şi cu jucării şi cu iluzii şi cu fleacuri şi cu femeie frumoasă! Merge şi câinele bisericii Merge şi motanul bisericii! Câinele şi motanul bisericii sunt două animale suple şi credincioase şi liniştite printre toţi nesimţiţii umpluţi cu aere condiţionate, dar şi printre bigoţi şi şmecheri ieftini, printre lichele cu lumânare într-o mână şi cu secure în cealaltă m ...

Dragostea ta din stânga sufletului meu/ este imensă, drept pentru care am să vin să-ţi dăruiesc/ o recompensă! Te rog frumos şi elegant, comoara mea/ cea mai frumoasă, în seara asta, pe la zece fără cinci,/ să fii acasă! Să fii acasă, negreşit, căci chiar atunci,/ răsare Luna la geamul tău, pe sticla căruia am scris/ întotdeauna: „eu niciodată n-o să ştiu şi n-o să-nvăţ,/ sub nici o formă, că viaţa nu se desfăşoară pe de rost,/ ci se transformă în moarte si ...

„Cine nu îşi respectă mama, cea mai sacră fiinţă după Dumnezeul său, este nedemn de numele de fiu! Respectaţi femeia căci ea este mama universului şi întreg adevărul creaţiei divine se află într-însa! Ea este temeiul a tot ce-i bun şi frumos, după cum tot ea-i germenul vieţii şi al morţii! Ea îţi dă naştere în chinuri, prin sudoarea tâmplei te creşte, şi până la moartea ei îi generezi cele mai grave nelinişti! Binecuvânteaz-o şi venereaz-o, căci este singur ...

Bate vântul frunzele pe vale/ – unde mai găsesc iubirii tale loc de legănare, loc de joacă,/ să întindă mâinile, să tacă?... Îmi aduc aminte...se aude/ cum făceam din clisă paparude, şi ploua...şi ne strigau afară/ flori de tei şi lemne de vioară! Aşteptam până răsare luna/ şi făceam frumos întotdeauna – răsărea din ochii tăi de fată/ – bată-te norocul să te bată!!!   Greierii cântau la drumul mare,/ hoţii le furau din buzunare – cântecul acesta nu s ...

O scurtă călătorie (întâmplătoare ori intenţionată) prin poghiazurile Patriei din Ţara noastră te poate azvârli în ghearele unei triste Revelaţii: AU DISPĂRUT PĂSĂRILE! Îţi trebuie ochi de Argus ca să mai vezi, totuşi, câte una, pe ici, pe acolo, pitită şi spăimântată de civilizaţia modernă, fără nici o cântare, fără nici un tril! Nici o rândunică, nici o ciocârlie, nici o mierlă, nici o privighetoare! E o minune să mai auzi o viersuire-n salcâm şi-n tei, ...