Restricțiile de pe bulevardul Coșbuc, prelungite a doua oară

Şi parcă Niciodată nu a fost mai Întuneric şi mai Frumos în noaptea de Paşte, când am văzut atâtea lumânări în cimitir şi am crezut că cineva (SE) NAŞTE chiar în prima Secundă a Învierii şi este primit cu multă Lumină pe Pământ –   şi mă întreb dacă nu cumva Învierea este NAŞTERE din când în când, este Învierea unui Mort, care se Repetă mai rar sau mai des, după cum Domnul Acela scrie linii cu cretă, pe Tabla lui fără Început şi fără Sfârşit, acop ...

Pune mâna şi bate sapa! bate-o pe-a ta, să văd dacă pricepi ce-nseamnă, ş-apoi le iei şi pe celelalte la bătaie! celelalte sape, adică! înţelegi despre ce-i vorba, da? acuma, că n-avem timp să pierdem vremea mâine, da? ştii foarte bine că avem mult de mers şi trebuie să plecăm cu noaptea în cap! d-aia trebuie să le baţi acum, chiar dacă eşti ostenit, vrei să te culci sau n-ai chef! hai, du-te şi ia ciocanul de bătut unelte, ia şina de cale ferată, aia pe care am adu ...

Secanta-risc fundamentală trece ca un Sărut-secure prin oglinzi - e nemilos şi e atât de rece - iubita mea, la nimeni să nu-l vinzi! Îl cumpăr eu - eu nu mai cred în Parce, toţi zeii mei degeaba au murit - oglinzile chiar dacă se vor sparge şi voi rămâne fără Infinit! Oglinzile-au multiplicat aiurea iluzia că vei veni-n curând să-mi tai singurătatea cu securea secantă la tangenta care sînt! Aştept secanta ca pe-o vindecare, s-au veştejit oglinzile... şi mint! - Eu sunt ...

Dacă toată viaţa face parte din toată moartea, şi dacă toată moartea face parte din toată viaţa, şi dacă ştiu cât/cum linia infinitezimală dintre aceste două elemente fireşti/barbare... oare la ce mama zmeilor mă mai înclin în faţa zidurilor oarbe ale in/diferenţei în puzderii pe scoarţa acestui rotund? Dacă nimeni cultivă nimicul, şi dacă nimicul se lasă cules de tot... oare la ce mama pădurii mai sper să se îndrepte ce-i strâmb prin definiţie, şi încă şi ma ...

La marginea satului, pe vreme urâtă sau frumoasă, aşteptaţi să vină cineva şi să vă spună: luaţi-vă crucile şi plecaţi acasă fiindcă aţi uitat ceva în ogradă, în grădină şi în fiecare odaie, ceva foarte simplu şi foarte uşor, ca un foc de paie, i-aţi uitat pe cei care-şi aduc aminte ce frumoşi eraţi când vi se părea că ştiţi totul pe de rost, şi-n cer, şi pe pământ, iar acum trebuie să vă întoarceţi acasă, în casele voastre stinghere, să vă hodini� ...

Îţi mulţumesc pentru că nu m-ai lăsat să te pierd/ în inima pădurii cu Sufletul pe dinafară!/ Toate păsările păsătoare şi toţi lupii nepăsători mi-au şoptit:/ "să nu te grăbeşti nici o dată,/ nici pentru prima şi nici pentru ultima oară!"// Îţi mulţumesc pentru că nu m-ai lăsat să te pierd/ în mijlocul câmpiei,/ unde nu se vede nici un fel de orizont apropiat!/ Toţi greierii şi toţi licuricii mi-au spus:/ "iubeşte şi iartă, iartă şi iubeşte neîncetat!"// ...

Aici m-am rugat să crească o învăţătoare de leac pentru inima mea însingurată - trebuie să am grijă în fiecare dimineaţă să fie udată cu lacrimi despre care mi-a spus mama că trebuie să fie adevărate cum erau cele din copilărie, când visam Şeherazade, însă nu-mi dădea nici una Dumnezeu în realitate şi plângeam până iarăşi venea somnul şi iarăşi le visam pe toate! Şi creşte şi creşte şi creşte astă învăţătoare de leac frumoasă, lungă şi înaltă ca ...

Când te loveşti prima oară de lumina-i, îţi vine să crezi că ţi-a pus Demiurgul mâna în cap, chiar dacă nu ştii nimic despre Ea şi despre Demiurg. Nu înţelegi rostu-i general şi particular, nu ştii să spui dacă-ţi place sau nu-ţi place, dacă e bine ce face sau dacă nu-i rău ce faci. Pur şi simplu, stai pur şi simplu şi te miri fără să ştii ce-i mirarea. Apoi, după prima secundă în aceste coordonate, devii impur şi complicat, smiorcăi, faci nazuri, începi să ...

Eu n-am să-ţi mai spun niciodată/ să vii!... n-ai curaj, n-ai cuvânt, n-ai ştofă, n-ai fler, n-ai dovadă,/ n-ai suflet, n-ai milă, n-ai gând, eşti plină de tine, eşti proastă,/ n-ai timp şi n-ai vreme de mine, dar zi-mi adevărul în faţă:/ ce-ţi trebuie? ce nu-ţi convine? ce vrei să-(ţi) mai fac? nu ţi-ajunge/ continua mea-ngenunchere? ţi-am dat lună nouă şi veche?!/ şi-acuma vrei lună de miere?! Eu n-am să-ţi mai spun niciodată/ să vii!... te-am trecut pe răbo ...

Victor Bulat. Basarabean din Chişinău. Moldovean tânăr. Doar douăzeci şi şase de ani. Plin de candoare şi energie. Demn de tot respectul. Temerar. În urmă cu niscaiva timp, vremurile moderne (neclare şi precare) din Republica Moldova îl determină să-şi ia inima-n dinţi şi bocceluţa pe umăr, să-şi dea tributul de triste lacrimi al despărţirii, să zică blândă şi tremurată voroavă de rămas bun alor săi părinţi şi apropiaţi... şi să plece în S.U.A... pe urmele ...