Un nou parc de retail va fi construit în Țiglina III

secanta-risc fundamentală trece ca un sărut-secure prin oglinzi, e nemilos şi e atât de rece – iubita mea, la nimeni să nu-l vinzi   îl cumpăr eu – eu nu mai cred în parce, toţi zeii mei degeaba au murit – oglinzile chiar dacă se vor sparge şi voi rămâne fără infinit   oglinzile-au multiplicat aiurea iluzia că vei veni curând să-mi tai singurătatea cu securea secantă la tangenta care sunt   aştept secanta ca pe-o vindecare – s-au veştejit oglinzile şi mint ...

L-am aşteptat o viaţă-ntreagă/ – din cărţi (l)-am învăţat cum este avers al Ne(De)Săvârşirii,/ dar şi revers – câte o dată m-am cătrănit şi-am zis „adio,/ zvârli-ţi-ar Dumnezeu tempeste pe Calea spre (Ne)Norocirea/ mea de-a fi fost în Acoladă, de-a fi discipolul Uimirii,/ de-a fi sub talpa Poeziei un Licurici Defect, un greier/ (Ne)Credincios Vioarei sale, un Vultur fără noimă-n Susul/ şi-n Josul sfânt al Ciocârliei când vine toată Primăvara,/ dar cu Greşel ...

strâng vreascuri din râpa adâncă – o iapă cu mânz paşte bine – mă plimb de la stânga la dreapta... iar mânzul se uită la mine   fac braţuri – le-aşez cu migală, să nu mă înţepe vreun spine – mă plimb de la dreapta la stânga... iar mânzul se uită la mine   mă duc tocmai-n partea cealaltă a iepei – sunt vreascuri puţine – iar mânzul – pe sub gâtul mă’sii – se uită, se uită la mine   acasă, un fel de tristeţe pe urmele visului vine – se-n ...

L-am aşteptat o viaţă-ntreagă.../ m-am lins pe bot, ştiind că vine şi-mi potoleşte Pofta, Foamea/ şi Setea mea Fenomenală... chiar l-am rugat la drumul mare,/ la drumul mic, şi mult, şi bine: hei, mă auzi? mă vezi? îţi place/ cum Sufletul mi se Răscoală fiindcă nu mai poate-n lumea/ de-aristocraţi umpluţi cu pleavă, de falşi tribuni cu gură mare/ şi cuget mic, de portofolii cu tari în greaţă şi în chelbe,/ cu doctori în sordid şi-n ceafă, cu trombonişti şi ter ...

(!) închid ferestre, ochi, sfărâm oglinzi, zic hocus-pocus...şi mă văd atuncea, între adânc şi nalt...şi-astfel aud: „acum sărută-ţi steaua şi fă-ţi crucea, acum aşează-ţi gândul pe curat şi sufletul aşterne-l pe tipsie, acum ascultă-ţi inima şi dă-i să-ţi poarte trupul până-n veşnicie” (!)   (!) deschid ferestre, ochi, repar oglinzi, zvârl hocus-pocus...şi mă văd acuma, între nimic şi zero...şi aud, neputincios, cum se îngroaşă gluma fiindcă am c� ...

Pe drumul de centură ce duce-n Combinat venea siderurgistul gândind anticipat: „până ajung acasă o să-mi îngheţe maiul, nevasta n-o să creadă că s-a blocat tramvaiul şi-o să mă ia la ture, ca pe o hahaleră... şi-apoi mă va trimite la sfeclă furajeră”!   Vene scrâşnindu-şi dinţii ca pietrele de moară şi tremura în haina-i Ăla/in De/doc, uşoară... păşea încet, nesigur, abia ducându-şi greul – făcuse o antenă, să vadă Chişinăul – şi-n ochii lui a ...

Cunosc o femeie-iuşcă/ – are cam treizeci de kile bruto, cu tot cu salariul/ minim pe economie... şi, dacă-i dau jos daraua/ şi venitul de pe lună, se topeşte şi dispare/ ca-ntr-o scumpă alchimie!E-o scumpete...e o lungă/ pe divanul meu culcată, e o naltă când stă-n capul/ oaselor, la tine-n glie, şi ţi-admiră hărnicia/ pe tarlaua cultivată cu ideea lui moş Creangă-n/ relatarea cea hazlie!Ce sublimă arătare/ mi-i pupilă...şi mi-i dată şi nurlie şi aievea/ ca să ...

Da, eu am mai fost Aici, Doamne!... Pe dinafară, această Căsuţă nu mai arată ca Atunci, însă pe dinăuntru-i la fel! Cum spuneam în ziarul de ieri, pe peretele din fund al tindei care desparte două Odăiţe, într-o ramă simplă, văd un Manuscris al meu, din anul 1984!... Doamna Ta îmi face cunoştinţă cu soţul dânsei, şoferul amabil şi aproape octogenar, cred! Acesta se prezintă scurt: "Vasile Botez"... şi continuă clar cu "stai jos, pe scaunul acela, la masa aceea, unde a ...

Las timpul singur şi mă duc să văd/ ce a rămas acolo, în uitare,/ pe-o margine de vis, departe, hăt.../ mâhnirea-ncepe să se înfăşoare pe naivitatea sufletului meu,/ iar trupul mi se-nchină şi se-nclină când văd cât e de singur Dumnezeu,/ parcă Vecia lui ar fi de vină! Îngenunchez nedumirit şi-l rog/ să-mi zică ce să fac şi ce urmează astăzi şi mâine... însă n-am noroc:/ nu-mi dă nici o idee, nici o rază! Mă uit în podul palmei şi nu cred/ că liniile toa ...

Coborâm în staţia de lângă unde a fost Autoservice! Văd, spre şi mai marea mea surprindere, că doamna Ta mă invită/îndrumă către Drumul de Centură! Zău că nu-mi dau sama ce pupăza/naiba se-ntâmplă cu structura mea fizico/sufletească, ori cu aceea ştiinţifico/fantastică, ori cu aceea aeriană/terestră şi navală! Nici un robot nu poate percuta în asemenea hal de supus şi precis! Chiar şi un automat e mai prudent, mai face "gât", mai refuză, mai piuie, mai trânteşte ...