UPDATE. Galațiul renunță la focurile de artificii de Revelion. Contract atribuit pentru „Feeria de iarnă”

Cred c-ai auzit, dragă Marie: pentru tine sufletul îmi arde, tu mă mai des/cânţi n-această lume, dincoace de leagăn şi de moarte! Cred că ai văzut, dragă Marie, cum se-ntâmplă fluturele-n floare şi cum piere-ncet, încet, încet... pentru că nu poate să mai zboare! Cred că ai trăit, dragă Marie, ce înseamnă aşteptare-n gară şi nu vrei să crezi că nu mai vine şi că poate fi ultima oară! Cred că ai ştiut, dragă Marie... dar n-ai vrut să spui că (nu) se poate: f ...

De regulă, încă din vremurile şi din timpurile copilăriei, îmi găsesc singur răspuns la întrebări mari sau mici, banale sau importante, negre sau verzi. Nu aştept să se scarpine Providenţa sub fes şi să-mi vândă/ turuie nu ştiu ce baliverne despre geneză şi despre cum karma ia cuţitul de la brâu şi-mi crestează, zilnic, lenea şi hărnicia pe răboj. Spre exemplu, când nu plouă, nu mă năpustesc la sfântul Ilie, să-l descos şi să-l muştruluiesc, nu umblu cu paparu ...

Fără milă, des(de)dimineaţă,/ i-a zdrobit tramvaiul pe-amândoi - traversau spre Patria cealaltă,/ să-şi oprească Foamea la Gunoi! Mama lor murise sfâşiată/ de alţi Câini Flămânzi ca şi ai săi, când îi învăţa să se ferească/ de tramvaie şi de oameni Răi! Şi mă uit încet, cu Neputinţă,/ pe fereastra care dă la ei - căror Visuri îşi dădură Viaţa?/ căror Năluciri? şi căror Zei? Parcă ieri se gudurau la Lună.../ şi la Cer lătrau copilăros... şi Căţe ...

Sigur că da! Renunţ (şi în staţia de la CEC) să aştept şi să iau autobuzul! Cum să mă sui şi să înghit acelaşi aer cu ăştia, care-şi aruncă scuipatul şi mucii la întâmplare, care mânjesc teii (şi aşa schilodiţi de marii experţi ai Primăriei) şi murdăresc atmosfera cu prezenţa lor departe de igienă, dar şi cu educaţia lor frugală, cum zice filozoful Andrei Pleşu când se referă la plagiatorul Victoriei împotriva noastră? Consider şi cred că-i mai bine s-o ...

Mă reped şi strig zadarnic/... şi degeaba-i cânt întruna - văd că-şi pierde echilibrul,/ parcă dă să cadă-n plisc... ţine-l, Doamne, printre oameni/... ca el pasăre nici una nu-i mai singură... sunt gata/ - pentru cuc - orice să risc! Ce să-i dau ca să înceapă?/ ce să-i dau ca să nu moară? să-l aud măcar o ţâră?/ ce să-i zic? unde să-l duc? oare cine-i ştie leacul?/ ce mă fac . la primăvară . singur-cuc în teiul cesta?/ în salcâmul fără cuc? Cred că am s ...

A uitat să plece cucul.../ stă-n salcâm şi se usucă,/ şi-i tot cade câte-o pană,/ şi-i tot cade câte-un plâns – nu-i dă nimenea nici samă,/ nu-i dă nimenea nici cucă, să-i aline suferinţa/ (perspectiva) cu-ntr-adins!   Mi se face-aşa o teamă,/ şi o milă mi se face: dacă pică şi se sparge?/...nu-i mai bine să-l îngân? – şi încep să spun ca dânsul:/ cucu-ncolo, cucu-ncoace, pe o cracă veştejită,/ într-un vârf de tei bătrân!   Poate vede că nu-i singur,/ ...

Cum ziceam în ziarul de ieri, am ajuns şi sunt în staţia de autobuz din faţa fostei Agenţii CFR. Mai exact, lângă PC. Nu ştiu ce (mai) face, ce (mai) este, cum (mai) este şi ce se (mai) spune despre PC. Îl rog pe un nene mai îngrijit la figură şi la port să-mi spună ce (mai) înseamnă PC. Cetăţeanul turmentat de zgomotul fierăstraielor şi baroaselor şi flecarilor din jur îmi zâmbeşte trist şi tună didactic: P vine de la puturos şi C vine de la corupt!  Scurt şi cupr ...

Am crezut că mă visează Maria din poghiazurile şi din cotruţele Copilăriei rămase printre Leagăne şi Morminte, în satul cel cu vro trei Fântâni şi cu vro câteva Case, în satul cel fără Înapoi şi Înainte, în satul cel cu Schit fără Maici, în satul cel cu Tăcerea pe Dinafară şi pe Dinăuntru, în satul cel care mi-a dat Numele să-l port în Viaţă şi în Moarte, ca pe o Piatră Scumpă, ca pe un Atac de Cord, ca pe cel mai frumos Odor de pe Pământ, ca pe un Semn Div ...

Da, ajung în Bădălan, însă toată lumea-i pe stradă, prin cârciumi şi pe la colţuri, pe maidane şi prin ogrăzi! Nici un loc mai ferit, mai ascuns, aşa, să pot şi eu interveni-n fundul alcătuirii mele, fiindcă mâncăriciul parcă ştie că mi-i ruşine să mă scarpin şi să scap de hachiţele sale demente! Şi, vorba învăţătorului meu Ion, fiu de preot şi de plai mioritic, "dacă ruşine (şi respect) nu e, nimic nu e!"...vorbă adevărată, practicată, omologată şi pro ...

(!) într-un Târziu/ iau ce-a rămas mai Devreme, foarte Puţin,/ Sfânt... şi te rog să mi-ajungă până-n Hotar,/ unde Trecutul mă teme cu-n Viitor/ trist cât e Moartea de Lungă (!) (!) n-am Încotro.../ n-am decât Drumul pe care cred că tu-l ştii/ de la FACEREA lumii, Marie - merg, e Târziu.../ parcă am plumb la picioare, însă nu-(ţi) Pot/ spune ce Ştiu eu (şi) ţie (!) (!) dintr-un Pustiu,/ unde Nimic nu se-ngroapă, iau ce-a rămas:/ numai un Susur de Apă, numai un Vis/ - ...